Găvrilă Ghilea

„Demersuri de nicăieri pentru românii de pretutindeni”

În timp ce declarațiile ministrului pentru românii de pretutindeni, conform cărora cei 10 milioane de români de peste graniță ar trebui convinși că țara-mamă nu i-a uitat, erau rostogolite în mass-media, numărul concetățenilor noștri deciși să se instaleze în străinătate continuă să crească.

Faptul că printre cei 10 milioane de români din afara țării enumerați ministrul de resort i-a inclus atât pe cei care trăiesc în comunitățile din diaspora, consolidate mai ales în ultimul deceniu, după aderarea României la Uniunea Europeană, cât și pe cei din comunitățile istorice/tradiționale din statele vecine nu scuză incoerența unor programe menite să temporizeze fluxul de concetățeni deciși să se stabilească în străinătate.

Deși au trecut numai câteva luni de la ridicarea vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în Canada, numărul solicitanților de azil politic s-a dublat, autoritățile din țara frunzei de arțar luând în calcul chiar renunțarea la acordarea acestei facilități.

Exemplele ar putea continua, numai în prima jumătate a acestui an alte mii de cetățeni români stabilindu-și rezidența în terțe state membre ale Uniunii Europene, iar alte zeci de mii manifestându-și deja această intenție.

Acest exod al forței de muncă ar trebui să constituie un semnal îngrijorător pentru autorități, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte dintre cei deciși să-și construiască o nouă viață în străinătate sunt tineri, familiști, cu niveluri de educație și calificare peste medie.

Pe de altă parte, nici măsurile adoptate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin care au fost reconsiderate substanțial veniturile unor categorii de personal medical, nu au fost de natură să determine revenirea acestora din străinătate, existând și în prezent liste de așteptare pentru ocuparea unor joburi în sistemele de sănătate europene.

Titularul portofoliului românilor de pretutindeni recunoaște că țara noastră a pierdut oameni valoroși, dar trebuie să înțeleagă că demersurile pentru a stopa acest exod sunt încă extrem de timide și ineficiente și să procedeze în consecință.

Programele de stimulare antreprenorială pentru revenirea în țară a românilor din diaspora sunt încă în eprubetă, iar birocrația excesivă care le însoțește continuă să fie o piedică pentru eficientizarea acestora.

Prevăzute în Programul operațional „Capital uman” 2014–2020, schemele de finanțare pentru integrarea tinerilor șomeri pe piața muncii din România nu au fost operaționalizate nici în prezent, deși am trecut de jumătatea acestui ciclu de bugetare.

În aceste circumstanțe, să nu ne mirăm dacă, în curând, numărul românilor de pretutindeni îl va depăși pe cel al românilor din țară.