Doru Brașoan Leșe

„Descentralizarea, între necesitate și posibilitate” „Statul centralizat îl ia în brațe pe individ pentru a-l scăpa de responsabilitate”, spunea acum vreo 200 de ani Alexis de Tocqueville.

În aceste zile se discută mult despre descentralizare și cum trebuie ea făcută. Mai multă descentralizare înseamnă mai multă democrație și mai multă eficiență, pentru că decizia din serviciile publice are loc mai aproape de cetățean în dubla sa calitate, de client (pentru că merge la spitalul din localitate sau își trimite copiii la școală) și de acționar (pentru că proprietatea publică este a cetățeanului și, în plus, cetățeanul plătește taxele).

Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme de administrație publică. Deciziile erau luate în cea mai mare parte de la București, iar deciziile fundamentale ce vizau evoluția comunităților locale erau în totalitate apanajul administrației centrale. După anul 1990, odată cu transformările democratice petrecute în România, comunităților locale au început să le fie încredințate noi atribuții, dar și noi responsabilități, în mod deosebit în gestionarea treburilor publice de la nivelul localității sau județului.

De altfel, Constituția României, adoptată în 1991, vorbește pentru prima dată despre descentralizare, iar modificările aduse în 2003 introduc și deconcentrarea între principiile de bază ale organizării și eficientizării administrației publice locale, stipulând faptul că „administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice”. Constituția României legitimează consiliile județene, consiliile locale și primarul ca fiind autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală.

Încă din momentul ratificării Cartei Europene de Autoguvernare, în anul 1998, România s-a angajat în fața Uniunii Europene să dezvolte o guvernare locală eficientă și un sistem administrativ bazat pe descentralizare. În perioada de preaderare s-a încercat dezvoltarea structurilor responsabile de la nivel local (consilii județene și municipalități) și a fost creată infrastructura de bază pentru a sprijini descentralizarea fiscală și administrativă.

## Dragi colegi,

După cum bine știți, necesitatea procesului de descentralizare se reflectă în importanța deosebită acordată furnizării de servicii publice descentralizate în strategia de reformă a administrației publice. Trecerea responsabilităților în plan local o să conducă la un control mai strict, la o mai mare implicare a comunității și, în mod absolut cert, la o alegere mai corectă a proiectelor care necesită investiții. Astfel, cei care o să lucreze în cadrul unei comunități o să fie mult mai conștienți că banii pe care-i primesc sunt chiar de la cetățeanul din fața lor, și nu de la un îndepărtat Guvern, iar

omul în fața autorității o să aibă mai mult curaj și o să apeleze mult mai rar la atotputernica șpagă.