Ion Călin

„Deșertificarea – o problemă mondială”

Deșertificarea este considerată una dintre principalele probleme economice și globale, în special din cauza legăturii reciproce dintre degradarea terenurilor și producția alimentară. Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variațiile de climă și impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Seriozitatea acestor probleme – seceta și deșertificarea – la nivel global și necesitatea combaterii acestor calamități naturale la nivel internațional au condus la adoptarea, pe 17 iunie 1994, la Paris, a Convenției ONU pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD), care a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Până în prezent, la Convenție au aderat 186 de țări, iar ziua de 17 iunie a fost declarată Ziua mondială pentru combaterea deșertificării. În acest an, sloganul celebrării este „Îmbunătățirea calității solului oriunde, îmbunătățește viața pretutindeni”.

Scopul acestei zile este de a sublinia necesitatea stopării sau încetinirii procesului de deșertificare și de a aduce acest subiect pe agenda internațională de mediu. Ziua de 17 iunie reprezintă o ocazie de a sublinia că există soluții și că deșertificarea poate fi diminuată dacă soluțiile sunt implementate adecvat, cu participarea comunității și cooperarea tuturor părților implicate. Deșertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitațiile sunt rare și climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacității solului de a susține recolte agricole, pășuni. Cele mai evidente efecte ale deșertificării sunt degradarea pădurilor și scăderea producției de alimente.

Deșertificarea se manifestă prin reducerea suprafețelor acoperite cu vegetație, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă și vânt și a salinizării (risc ridicat în perimetrele irigate), crustificarea și compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică și elemente nutritive, creșterea frecvenței, duratei și intensității perioadelor de secetă, creșterea progresivă a intensității radiației solare (încălzirea atmosferei). Peste 6,1 miliarde hectare, reprezentând aproape 40% din suprafața uscată a Terrei, este deșert. Dintre acestea, circa 0,9 miliarde hectare sunt reprezentate de deșert hiperarid. Din restul de 5,2 miliarde hectare, 3,6 miliarde sunt terenuri uscate ce constau din terenuri de tip arid, semiarid și subumed. Deșertificarea, care determină reducerea progresivă a capacității terenurilor de a suporta vegetația și comunitățile de animale, agricultura și silvicultura, amenință unele terenuri din partea sudică a continentului european (Spania, Grecia, Portugalia, Italia, Corsica, Malta și Cipru). Ariile afectate sunt caracterizate prin aport redus al scurgerii apelor de suprafață și regim de precipitații cu grad ridicat de neuniformitate, atât spațial, cât și temporal, cu frecvențe și recurente perioade de secetă.