Dorel Covaci

„Desființarea unor școli dotate la standarde europene – altă acțiune dictată politic”

O analiză simplă a situației școlilor primare din zonele rurale ale Colegiului 9 Timiș ne demonstrează că desființarea unora dintre acestea se întreprinde în mod abuziv, fără o analiză obiectivă cost/beneficiu, din rațiuni de vendetă politică, haotic și irațional, neglijându-se toate aspectele de investiții anteimplementate, cu soluții alternative de transfer și comasare de nivelul evului mediu, impuse pentru elevii care au avut nenorocul de a se fi născut într-o localitate ce nu a putut oferi spor masiv la vot actualei guvernări.

Deschizând discuția cu unii dintre dumneavoastră, colegi parlamentari, am constatat că fenomenul acesta se propagă la nivel național în colegiile pe care le reprezentați, într-o logică punitivă politic, fără argumente raționale economice sau de sporire a calității actului educativ. Argumentele ușor observabile ne certifică fără echivoc lipsa de bună-credință și caracterul ocult al demersurilor de la vârful puterii.

Putem agrea că școala și biserica sunt cele două instituții care împletesc strâns laolaltă matricea neamului românesc și nu permit unor imixtiuni externe să perturbe echilibrul spiritualității și tradiției noastre străbune. Desființarea acestor instituții de căpătâi este aproape împotriva naturii, împotriva firescului, a evoluției normale. Nu putem să ne întoarcem în trecut, să aruncăm atâția ani de civilizare, să mergem înapoi, cu capul înainte. De obicei, un astfel de parcurs ne face să ne clătinăm sau chiar ne poate frânge gâtul.

Concret, desființarea unui post de cadru didactic la școlile vizate, cumulat cu necesitatea achiziționării unui microbuz pentru deplasarea elevilor în localitățile de transfer, cheltuielile de întreținere și combustibil, crearea unui post de șofer, precum și asigurarea supravegherii transportului de către un cadru didactic nu au nici măcar o justificare a economisirii de resurse financiare. Soluțiile alternative părăsirii unor sedii de școală modernizate și adaptate normelor și cerințelor europene sunt, în majoritate, improvizate grosier, sunt improprii pentru desfășurarea unui act educativ de calitate, în secolul 21, în care ne aflăm. În plus, aceste demersuri de relocare nu fac decât să sporească peste măsură grijile și dificultățile părinților acestor copii de vârstă fragedă, să genereze efort fizic și psihic suplimentar elevilor în cauză.

Să nu trecem cu vederea resursele financiare naționale și europene, risipite în proiecte de reabilitări de infrastructură școlară, acum sortite părăsirii, inutilității și paraginii, în scopul satisfacerii ego-ului unor indivizi, care au pâinea și cuțitul în mână! Ce alt exemplu mai bun de risipă flagrantă de bani publici? Unde mai poate fi vorba de strategie coerentă de dezvoltare a învățământului, concept atât de uzat de către docții puterii, pe toate canalele de comunicare?