Dumitru Gheorghe Mircea Coșea

Deși foarte întârziată și timidă, salut și aprob inițiativa Guvernului de a organiza la data de 12 mai 2008 o ședință special dedicată analizei și evaluării situației românilor din Italia.

După părerea mea, o astfel de inițiativă trebuia avută încă din perioada Guvernului Prodi, când au apărut primele semne ale tentației politicienilor italieni de a promova o politică de tip xenofob, antiromânească, menită să distragă electoral atenția opiniei publice de la gravele probleme economice și administrative cu care se confruntă actualmente societatea italiană.

În prezent, poziția noului guvern italian a devenit atât de agresivă și intolerantă la adresa emigrației, și în primul rând față de emigrația românească, încât nu numai că încalcă principiile și valorile europene, dar pune în pericol și buna desfășurare a relațiilor bilaterale dintre Italia și România. Este inacceptabil ca în secolul al XXI-lea și față de o țară cu drepturi depline a Uniunii Europene să se promoveze într-o altă țara membră a Uniunii Europene o politică anacronică, specifică dispărutelor regimuri totalitare, prin care manifestările unor indivizi sau grupuri izolate să fie imputate unor întregi națiuni. Să nu uităm că astfel de politici și mentalități au generat cele mai groaznice și condamnabile momente din istoria omenirii, materializate prin pogromuri și chiar prin holocaust.

Iată de ce consider că Guvernul României este dator să trateze situația creată de către noul guvern italian ca fiind o prioritate și să ia măsuri în consecință. Măsura hilară pe care o propunea fostul ministru de externe, de a trimite infractorii români în deșerturile egiptene, nu a avut ca efect doar comentariile ironice din presă, ci și cel de a demonstra incapacitatea și lipsa de profesionalism, dar și de curaj a Guvernului român, de a găsi replica necesară unor măsuri sau politici ce atentează nu numai la viața de zi cu zi a cetățenilor români aflați în spațiul european, dar și la demnitatea unui întreg popor.

Rog pe domnul prim-ministru să facă apel la prerogativele pe care le are în calitate de demnitar de cea mai înaltă treaptă a unei țări devenită membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, a unei țări care își achită cu conștiinciozitate și cu punctualitate obligațiile față de bugetul comunitar, să aducă problema poziției Guvernului Berlusconi față de România și români în fața celor mai înalte instanțe și instituții europene. Tratarea doar la nivel bilateral a acestei probleme și propunerea de a trimite câțiva polițiști români în Italia dovedește încă o dată incapacitatea Guvernului român de a ști să utilizeze și să beneficieze de atributele poziției pe care am dobândit-o la 1 ianuarie 2007.

Cer Guvernului român să aibă o poziție demnă și curajoasă, fiind de la data de 1 ianuarie 2007 nu numai guvernanți ai cetățenilor români, ci guvernanți ai cetățenilor români deveniți cetățeni europeni ale căror drepturi sunt apărate nu numai prin acorduri și tratate bilaterale, ci și prin Tratatul european de aderare a României. Suntem membrii egali ai unei comunități moderne, care acordă cetățenilor săi respectarea drepturilor lor indiferent de țara membră în care se află și trebuie pretinsă cu tărie autorităților italiene respectarea drepturilor pe care le avem ca cetățeni europeni și pe teritoriul italian.