Camelia Gavrilă

Deși nu mi-ați dat cuvântul la legea anterioară, o să-mi permiteți să conexez cele două abordări, pentru că într-o anumită zonă ele se pot suprapune.

Ar fi de precizat următorul lucru: că o filosofie a controlului presupune, într-o primă etapă, informare, evaluare, știu eu, un plan de remediere, și mai puțin povara aceasta a sancțiunilor. Și nu doar în mediul economic, acolo unde, într-adevăr, povara controalelor și presiunea acestora și, uneori, arbitrariul controalelor se resimt, motiv pentru care și apare acest context legislativ nou, dar chiar și în mediul educațional sunt anumite chestiuni care vizează� și avizul nostru, cumva, al Comisiei pentru învățământ, sigur, nu poate fi decât favorabil. Pentru că în zona educației există un contract educațional care se semnează între părinte și școală și care presupune obligativitatea părinților de a urmări școlarizarea, prezența copiilor, deci evitarea abandonului școlar. Iar măsurile care sunt aici prezente, inclusiv modul în care se aplică sancțiunile, amenzile și așa mai departe sunt de natură să îmbunătățească acest aspect.

Corelând problemele copilului cu problemele educaționale, trebuie să spunem că, chiar dacă la un moment dat vorbim de o redundanță legislativă, așa cum a fost semnalată, existența unor preocupări legate de Avocatul Copilului nu poate decât să ducă, aceste preocupări, spre un plus de suport în relație cu o vârstă a vulnerabilității, cum este cea a copilului – fie că vorbim de copilul aflat în perioada inițială, alături de familie, în timpul grădiniței sau al școlarității –, încât este perfectă existența unei zone, a unui departament care să urmărească aceste aspecte și care să nu fie doar formale și doar birocratice, așa cum foarte importante sunt și aceste contracte educaționale, care să urmărească destinul copilului, prezența acestuia în școală și beneficierea de calitatea educației.

Mulțumesc.