Mariana Câmpeanu

Deși scrisorile trimise de domnul președinte Băsescu la începutul acestei săptămâni către Camera Deputaților și Senat solicită adoptarea „cât mai urgent posibil” a legilor privind reforma sănătății, asistența socială și numirile de judecători la ÎCCJ, declarațiile anterioare ale acestuia demonstrează clar intenția Guvernului de a le adopta totuși prin asumarea răspunderii.

Aceste declarații demonstrează încă o dată faptul că Domnia Sa este cel care conduce Guvernul, iar premierul Emil Boc este doar o marionetă în mâinile președintelui.

Motivând că acestea nu pot fi trecute prin Parlament, domnul președinte alege din nou să încalce grav Constituția României, solicitând Guvernului legiferarea unor acte normative atât de importante fără dezbaterea și votul Legislativului.

În calitate de parlamentar, membru al Comisiei pentru muncă și protecție socială, doresc să atrag atenția asupra faptului că prevederile din Legea asistenței sociale au drept scop scăderea cheltuielilor bugetare cu asistența socială, și nu combaterea sărăciei, în condițiile în care din 2004 până în 2011 indicele sărăciei a cunoscut o evoluție ce culminează în acest an cu un maxim istoric în perioada postdecembristă – 46% din populație se află în categoria oamenilor săraci. Cu toate acestea, Guvernul Boc găsește de cuviință să mențină aceleași politici de tăiere a cheltuielilor sociale, fără a veni cu alternative, și să amestece drepturile de asigurări sociale (pensii), drepturile de asigurări de șomaj, drepturile de asigurări de sănătate, drepturile reparatorii (veterani, deținuți politici), drepturile auxiliare celor salariale pentru susținerea categoriilor socioprofesionale.

În aceste condiții, domnule președinte, doresc să vă aduc la cunoștință pe această cale că opoziția nu are obligația să susțină Guvernul Boc și inițiativele legislative prost întocmite ale acestuia, precum Proiectul de lege privind asistența socială, care nu aduce nimic nou pe linia acestui domeniu, nefiind altceva decât un pretext de a diminua asistența socială, dar și sprijinul și așa redus de care se mai bucură săracii României.

Dumneavoastră însă, domnule președinte, aveți obligația de a nu trata Parlamentul României ca pe o anexă a Guvernului, care eventual să funcționeze doar ocazional, ci trebuie să îndemnați Guvernul să lase timp suficient Parlamentului în a-și exercita rolul de bază, și anume acela de dezbatere și de amendare a proiectelor legislative.