Marius Cristinel Dugulescu

„Despre aplicarea TVA drepturilor de proprietate intelectuală – cu prudență și luciditate”

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată drepturilor de autor este pertinentă în aparență, dar discutabilă în esență, din cauza problemelor de ordin fiscal și juridic pe care le invocă o asemenea dispoziție imperativă.

În sistemul Convenției de la Berna, întregul drept de autor este fundamentat pe dreptul moral și se poate aprecia – mai mult sau mai puțin –, că acest sistem de protecție are caracter universal, mai ales după ce Statele Unite ale Americii au devenit și ele membre ale Uniunii de la Berna. Legea nr. 8/1996 din dreptul pozitiv românesc privind dreptul de autor și drepturile conexe, spre deosebire de legea franceză, nu enunță caracterele drepturilor morale, dar acestea pot fi desprinse din unele dispoziții ale legii. Dreptul de autor are caracter perpetuu, este imprescriptibil, dar mai ales art. 11 din lege consacră caracterul inalienabil al drepturilor morale.

În baza acestor considerații, trebuie reconsiderată această măsură a aplicării taxei pe valoare adăugată, deoarece efectul negativ va determina o relativizare a drepturilor de autor, pentru că sistemul dreptului de proprietate intelectuală va fi lipsit de orice legitimare și protecție de ordin fiscal.

Astfel, sumele de bani obținute de persoanele fizice, cu titlu exclusiv de drept de autor, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată, păstrându-se consecvența interpretării art. 127 alin. (1) din Codul fiscal, în sensul în care condiția caracterului independent al activității nu se poate îndeplini în cazul persoanelor fizice beneficiare de drept de proprietate intelectuală. Este adevărat că, din punctul de vedere al calificării juridice a venitului, acesta poate fi încadrat în sfera veniturilor rezultate din activități independente, dar aplicarea TVA presupune îndeplinirea unor condiții specifice și determinante.

În conformitate cu art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, pentru a se aplica taxa pe valoarea adăugată este prevăzut, ca o condiție imperativă, ca între persoana care cesionează și persoana care preia dreptul de autor să nu existe un raport de tipul angajat/angajator, dar jurnaliștii care au obligativitatea de a fi în slujba unei singure publicații, a unei singure televiziuni și a unui singur post de radio reclamă dispariția caracterului independent al prestărilor de servicii.

Aplicarea TVA drepturilor de autor pe ultimii 5 ani înfrânge autoritatea principiilor de drept în materie, înfăptuind o inechitate fiscală prin anularea principiului predictibilității legii fiscale, schimbându-se fără temei juridic interpretarea unui text normativ, în speță, legea fiscală. Mai mult, se încalcă principiul _tempus regit actum,_ în sensul în care legea, actul normativ, se aplică în conformitate cu regimul constituțional, juridic, din perioada când a fost adoptată norma juridică.

De asemenea, din perspectiva protejării drepturilor contribuabilului în materie, prin această măsură de aplicare a TVA dreptului de autor pe ultimii 5 ani este încălcată și obligația de informare a contribuabilului, în deplină concordanță cu art. 7 din Codul fiscal: „Organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii, potrivit legii fiscale.”