Nicolae Jolța

„Despre cinismul guvernării”

De la Machiavelli încoace cinismul a devenit un soi de sinonim nerostit al politicii. Oricine reușește în politică ar trebui, conform percepției generale, să posede o oarecare doză de cinism.

Cinismul se manifestă în politică ori de câte ori se iau decizii, deciziile bazându-se și în politică, ca și în orice alt domeniu, pe analiza unor situații date și, cum rareori există situații din care toată lumea are de câștigat, politicianul își asumă cu cinism decizia pe care o consideră cea mai potrivită. Politica se face însă cu un cinism moderat, dublat de multă responsabilitate și, din păcate, dacă cinismul nu lipsește actualului Guvern și șefului său de la Palatul Cotroceni, responsabilitatea se găsește cu greu în deciziile luate de putere în ultima vreme.

La începutul săptămânii trecute, credeam că maximul cinismului în politică înseamnă să numești, cu prețul unui abuz parlamentar, un judecător la Curtea Constituțională. La mijlocul săptămânii trecute, credeam că cinismul în politică este să diminuezi cu 15 procente veniturile celei mai defavorizate categorii sociale pentru a atinge țintele stabilite de forurile monetare internaționale. Însă, la sfârșitul săptămânii trecute, Președintele României care declara la întâlnirea de la Snagov că: „Pentru 30.000 de oameni, care sunt clientela voastră, sacrificați nouă milioane de alegători”, a dus cinismul în politică dincolo de orice imaginație a unui om politic onest.

Domnul președinte nu a vorbit despre 9 milioane de oameni reali, despre 9 milioane de familii cu probleme, cu rate la bancă, cu restanțe la întreținere, cu medicamente lipsă, nu a vorbit despre 9 milioane de români ale căror venituri au fost diminuate drastic în ultima săptămână, ci s-a referit strict la 9 milioane de voturi.

Pe lângă acest exemplu de cinism, numirea unui judecător la Curtea Constituțională care să asigure punerea în aplicare a legilor – în opinia mea neconstituționale –, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament, pare o joacă de copii. Și dacă în cazul neconstituționalității legilor există instanțe internaționale care probabil vor sancționa acest abuz, modul în care Președintele României își percepe cetățenii nu poate fi sancționat de nimeni.

Oscar Wilde spunea că cinicul este un om care știe prețul tuturor lucrurilor, dar nu știe valoarea lor. Președintele Traian Băsescu știe prețul celor 9 milioane de voturi, dar îi este necunoscută valoarea celor 9 milioane de oameni.

Actuala majoritate cunoaște prețul plătit pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, dar îi este străină valoarea democrației.

Guvernul Boc cunoaște prețul măsurilor pe care le-a impus, dar nu cunoaște valoarea vieții cetățenilor afectați de măsurile impuse.