Cornelia Brîndușa Novac

„Despre copiii uitați”

Puțini dintre noi își amintesc și înțeleg dramele familiilor care, din nefericire, în loc să se bucure de fericirea adusă de un nou membru al familiei, trăiesc coșmarul luptei cu viața pentru propriul copil. Și, de parcă nu ar fi suficientă această tragedie, aceste familii se lovesc și de zidul pe care sistemul de asistență medicală și protecție socială l-a ridicat împotriva lor.

Sunt multe cazuri în care anumite dizabilități curabile, din pricina sistemului medical deficitar se transformă în dizabilități iremediabile. Barierele și piedicile în calea vieții acestor copii sunt în cea mai mare măsură birocratice, determinate de un prost management al sistemului și de subfinanțare. Altfel spus, dacă natura a fost nemiloasă cu soarta acestor copii, noi, cei care putem face ca viața lor să fie mai frumoasă, nu le acordăm nicio șansă.

Sunt puțini cei care se dedică trup și suflet unor cauze nobile, mai importante decât mize politice meschine și vremelnice. Cu doar un dram de voință se pot muta munții. Au demonstrat-o oameni care au trăit tragedii și care nu s-au lăsat bătuți. Grație unui astfel de om, copiii vor avea o nouă secție de chirurgie la Spitalul „Marie Curie” din București. Deci, stimați colegi, se poate!

Azi-noapte a izbucnit un incendiu la Centrul de plasament pentru copii cu dizabilități. Cât timp va trece până efectele nefericitului eveniment vor fi înlăturate? Și de către cine? Tot de societatea civilă?

Cred cu putere că, din când în când, ar trebui să ne uităm în jurul nostru și să acordăm toată energia noastră unor lucruri mult mai importante decât lupta parlamentară.