Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 iunie 2013
Dezbatere proiect de lege · respins
Ion Bălan
Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Discurs
## „Despre efectele sărăciei asupra românilor”
Rata mare a șomajului, salariile care nu pot face față cheltuielilor, pensiile mici și faptul că multe familii nu își permit o locuință sunt probleme sociale grave cu care se confruntă țările Uniunii Europene. Din păcate, România este pe locul al treilea printre cele mai sărace țări din UE, iar trei din zece copii cu vârsta de până la 15 ani sunt afectați de criza economică din această perioadă.
Care sunt efectele sărăciei asupra românilor? În primul rând faptul că îi privează de multe drepturi: să ducă un trai decent, să aibă o locuință, să poată urma o școală sau să aibă șanse egale în găsirea unui loc de muncă. Sărăcia diminuează chiar și capacitatea de a menține relații de prietenie, acceptarea de către societate fiind un amănunt definitoriu în evoluția copilului și adultului, deopotrivă.
De aceea, cred că este nevoie de o intervenție mai aplicată a Guvernului în problema sărăciei, cu deosebire în rândul copiilor, cei mai afectați de condițiile de trai, de hrana primită și de educație.
Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, au un grad crescut de vulnerabilitate copiii cu vârstele cuprinse între 0 și 14 ani. Potrivit aceleiași surse, din cauza sărăciei, rata abandonului școlar a crescut foarte mult și în învățământul primar, dar și în cel gimnazial, în perioada 2010–2012. Privarea de alimentație corespunzătoare, de accesul la apă curentă, servicii de sănătate și adăpost atrage după sine consecințe ca: dezvoltare improprie, excluderea socială sau nerecunoașterea drepturilor.
Comisia Europeană are în derulare programe și proiecte de combatere a efectelor sărăciei în rândul copiilor, având în vedere că demografic, economic, social, cultural și în toate celelalte planuri ale vieții, viitorul societății depinde de copii.
Însă trebuie să acționăm cu măsuri concrete și aici, la noi, unde realitatea este dureroasă.
Sărăcia continuă să fie concentrată în zonele rurale, dar în ultimul timp a crescut și în zona urbană. Cauzele? Ratele mari ale șomajului și impactul semnificativ al crizei asupra lucrătorilor din industrie, comerț, servicii. Pe acest fundal, alocațiile familiale sunt insuficiente, iar programul antisărăcie, respectiv venitul minim garantat, are o acoperire foarte mică, nereușind să-i protejeze efectiv pe cei săraci.
În timp ce tot mai multe administrații locale invocă lipsa banilor pentru ajutoarele sociale, pentru indemnizațiile persoanelor cu handicap sau ale însoțitorilor acestora, Uniunea Europeană derulează programe de prevenție. Consider că este nevoie să dublăm aceste programe, care își vor dovedi utilitatea în timp, cu măsuri directe și concrete.
Deoarece beneficiarii ajutorului social din mediul rural se confruntă cu piedici în soluționarea dosarelor din cauza suprafeței de 2.000 de metri aflată în posesia acestora, o soluție eficientă este revizuirea acesteia în sensul creșterii suprafeței de la care proprietarii nu mai pot beneficia de ajutor social. Solicit acest lucru pentru că familiile sărace nu pot lucra pământul aflat în posesie și nu obțin niciun fel de venit de pe urma acestuia.