Ioan Balan

„Despre falsa reformă din administrația publică, marca Dragnea”

Guvernul României s-a angajat ca până la sfârșitul anului 2018 să elaboreze un act normativ care să grupeze toată legislația aferentă funcționării administrației publice

din România, fie sub aspectul organizării, fie sub cel al competențelor și asigurării unei finanțări adecvate. La fel cum s-a procedat în cazul adoptării Legii salarizării, adică s-a pus carul înaintea boilor, și în cazul Codului administrativ PSD–ALDE a avut în vedere mai întâi interesul președintelui partidului de guvernare, apoi interesele unei birocrații slab performante și abia la final, la capitolul cu cea mai puțină importanță, interesul cetățeanului plătitor de taxe și necesitatea comunităților locale de a se dezvolta.

Administrația publică locală și centrală există pentru că cetățenii au agreat să finanțeze structuri administrative care să le furnizeze bunuri și servicii publice de calitate. Administrația publică trebuie să fie un servant al cetățeanului, și nu invers, cetățeanul să fie pus în slujba acesteia. Din păcate, nu vreau să cred că cei care au elaborat proiectul de act normativ, care va intra în dezbaterea comisiei speciale zilele acestea, nu cunosc aceste lucruri.

De asemenea, nu vreau să cred că și într-o chestiune atât de importantă și complexă cum este adoptarea unui cod administrativ al țării cei care își asumă adoptarea unui asemenea act normativ nu știu ce înseamnă descentralizare, autonomie financiară, subsidiaritate, interesul superior al cetățeanului. Personal, încă din anul 2013, de când domnul Dragnea s-a folosit într-un mod mișelesc de termenul descentralizare pentru a feudaliza cea mai mare parte a patrimoniului din România, nu mai am încredere în niciun demers la care ia parte PSD. Amintiți-vă că în anul 2013, ca urmare a unei sesizări a opoziției parlamentare, Curtea Constituțională a constatat că acea lege era în integralitate neconstituțională și că descentralizarea și stabilitatea statului român chiar ar fi fost puse în pericol de un asemenea act normativ.

Coaliția de partide care conduce astăzi România, PSD–ALDE–UDMR și minoritățile naționale, are aproape trei sferturi dintre parlamentari și tot atâtea voturi în Parlament, în vreme ce opoziția abia dacă ajunge la un sfert. Așadar dacă Dragnea și Tăriceanu și-ar propune să adopte o lege bună, reformatoare pentru administrația publică, nu ar avea nicio piedică să o facă, pentru că mașinăria de vot obedientă le votează orice proiect pe care l-au visat cu o noapte înainte.

Dacă Dragnea și Tăriceanu chiar ar fi dorit să facă reformă în zona administrativă, atunci ar fi trebuit să înceapă, în mod firesc, cu începutul, nu cu sfârșitul. Ar fi trebuit ca, în anul și jumătate care s-a scurs de când stăpânesc România ca pe propria moșie, să evalueze, împreună cu asociațiile de primari, dacă se impune o reorganizare teritorială a administrației publice locale, astfel încât actul administrativ să crească în calitate. Apoi ar fi trebuit să evalueze dacă actuala împărțire a României pe regiuni de dezvoltare a produs efectele dorite și cum s-ar putea beneficia mai bine de fondurile gratuite de la Uniunea Europeană. Știm cu toții că Regiunea Nord-Est a României continuă să rămână cea mai săracă din Uniunea Europeană, în vreme ce Regiunea București–Ilfov este cu mult peste media europeană.