Cristian Mihai Adomniței

„Despre iluzie și eșec”

Este foarte clar că se apropie campania electorală și toți candidații ies la rampă, încercând să se facă cât mai plăcuți de electorat. Dintre toți candidații, cel mai interesant e de urmărit președintele în funcție, care încearcă din răsputeri să explice care sunt mărețele priorități pentru un nou mandat, în loc să își asume eșecurile majore din acest mandat.

Trist este că, în realitate, președintele în funcție a eșuat în toate marile sale proiecte și angajamente declarate în campania din 2004 și apoi pe parcursul mandatului. Iată și câteva domenii în care președintele a eșuat pe parcursul mandatului său:

– lupta împotriva corupției a sfârșit într-un eșec lamentabil și s-a limitat la termopanele lui Năstase, căzând astfel în derizoriu;

– reforma justiției este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiția rămâne nefuncțională pentru justițiabili;

– Constituția a devenit din ce în ce mai mult un text interpretabil în funcție de bunul-plac al președintelui sau al Guvernului girat de el, deși, în campania din noiembrie 2004, unul dintre lucrurile pe care Traian Băsescu le-a spus răspicat a fost acela că mizează totul pe o singură carte, Constituția;

– statul a fost transformat într-unul în care instituțiile de forță au un rol important, în care am ajuns să vorbim despre implicarea serviciilor secrete în jocurile politice, în campania electorală etc., când misiunea noastră era să apărăm cu prioritate drepturile și libertățile cetățenești în fața acestora;

– „Să trăiți bine!” a devenit pentru noi dintr-un deziderat firesc o urare ironică, ce nu poate decât să ne lase un gust amar și să fie expresia celei mai profunde dezamăgiri politice;

– toate proiectele de politică externă, enunțate și asumate cu emfază, au sfârșit, în mod constant și regretabil pentru România, printr-un eșec la nivel internațional. Este suficient să amintim în acest sens axa Washington–Londra–București, care s-a dovedit o construcție iluzorie și neîntemeiată pe realitate, proiectul Mării Negre, relațiile oscilante și mai degrabă reci cu Republica Moldova etc.

În concluzie, stimați colegi, România are nevoie de lideri capabili, de lideri care să lucreze în folosul cetățenilor, mai ales în această perioadă dificilă. Nu trebuie să fugim de responsabilități și să ne ascundem în spatele unor promisiuni mărețe de mai bine, când cetățeanul simplu abia dacă are ce pune pe masă și numai el știe cum trăiește de pe o zi pe alta.