Cornel Pieptea

„Despre libertatea mea și a celorlalți”

Am venit în fața dumneavoastră pentru a trage un mare semnal de alarmă. Deși statul român garantează, prin Constituție, libertatea individuală, dreptul la viață și la o dezvoltare armonioasă a copiilor, tot statul român încalcă aceste frumoase deziderate. Una dintre formele prin care face acest lucru îl constituie unele retrocedări în natură acordate foștilor proprietari.

Ca liberal, consider că proprietatea este o valoare absolută a individului și un mijloc prin care își poate urma rațional calea spre fericire. De aceea voi milita fără ezitare pentru reconstituirea dreptului la proprietate al celor deposedați de patrimoniul propriu de către statul român.

Totuși, nu voi accepta niciodată absolutismul normei legale, care în acest moment face ca porțiuni din terenurile școlilor, dispensarelor medicale sau ale altor instituții de interes comunitar să fie înapoiate foștilor proprietari, cu prețul creării unor dezechilibre majore în comunitatea în care se produc.

Am să vă dau un exemplu cât se poate de clar: în cartierul meu, în Militari, unde locuiesc peste 100.000 de cetățeni, există doar câteva locuri de joacă, foarte modeste ca dotări și mărime. Ei bine, chiar și așa, unul dintre aceste locuri de joacă face obiectul unei retrocedări în natură, câteva mii de persoane fiind private de posibilitatea de a-și duce copiii într-un loc de joacă.

Cu alte cuvinte, dreptul la fericire al acestor oameni și dreptul la o dezvoltare armonioasă al copiilor este încălcat de către instituțiile statului, incapabile să ofere proprietarului terenului o altă alternativă de reconstituire a proprietății. Partea cea mai tristă este că nu există alte posibilități de creare a unui nou loc de joacă în apropiere, copiii fiind nevoiți să se joace pe stradă, printre mașini.

Trecând peste încărcătura emoțională a unei astfel de acțiuni, vă adresez îndemnul, domnilor și doamnelor colegi, să încercăm să modificăm cadrul legal, astfel încât acest gen de situații să nu mai apară. O soluție ar putea fi crearea posibilității legale pentru instituțiile locale de achiziționare a unor asemenea terenuri care, în mod obligatoriu, să devină parcuri și locuri de joacă, cu atât mai mult cu cât urbanizarea actuală nu mai permite identificarea unor noi terenuri, cu o astfel de destinație comunitară.