Ion Călin

„Despre Marin Sorescu”

Pe 19 februarie 1936, în comuna Bulzești, județul Dolj, se naște Marin Sorescu, unul dintre cei mai iubiți olteni, poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru. Orfan de tată încă din copilărie, urmează școala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învățământului, urmează două clase la școala din comuna Murgaș. În anul 1950, este elev al Școlii Medii Militare „Dimitrie Cantemir” din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Este student la Facultatea de Filologie din Iași, întâi la secția de limba și literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la „Viața studențească”, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste.

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă cinci ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de patru volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988). Primul volum din ciclul „La lilieci” obține Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea, pe cel al Academiei Române. Până la moartea sa, în 1996, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia „Setea muntelui de sare”, care cuprinde piesele „Iona”, „Paracliserul” și „Matca”. Uneori, autorul abordează fie teatrul contemporan, în „Există nervi”, fie teatrul istoric, în „A treia țeapă”, sau scrie o serie de comedii cum ar fi „Răceala” sau „Vărul Shakespeare”, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un „căutător de aur”.

Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. „Viziunea vizuinii” și, mai ales, „Trei dinți din față” sunt două dintre romanele sale cele mai reprezentative.

Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.

Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, fiind cunoscut în timpul vieții pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franța, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria și altele, totalizând peste șaizeci de cărți apărute în străinătate.

Piesele sale s-au bucurat de o primire excepțională, fiind traduse și prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varșovia și Port Jefferson (SUA).