Tinel Gheorghe

„Despre morți numai de bine... Despre decedații politic, bineînțeles”

Este o vorbă din bătrâni la noi, la români, care spune că, atunci când moare cineva, indiferent de relația pe care tu ai avut-o în viața cea de toate zilele cu acea persoană, e bine ca toată vrajba să se disipeze și să încerci să-i înțelegi comportamentul și atitudinea decedatului, pornind de la principiul că nimeni nu este perfect și, mai mult, că toți, dar absolut toți, mai devreme sau mai târziu, ne despărțim de această lume, într-un fel sau altul.

Principiul de viață, vechi și respectat cu sfințenie din moși-strămoși, nu poate fi aplicat însă și în politică pentru simplul fapt că, din punct de vedere politic, mortul nu e mort decât atunci când se retrage de pe scena politică și nici atunci nu ești sigur că nu se răzgândește. Or, în cazul lui Victor Ponta, faptul că marți, 25 februarie 2014, PNL s-a retras din Guvern, omorând astfel Guvernul Ponta II, îi lasă acestuia posibilitatea de a se rebrendui într-un Guvern Ponta III și, tot așa, mai departe, ceea ce din punct de vedere politic reprezintă, mai degrabă, transpunerea în practica politicii românești a expresiei de origine franceză „Regele a murit, trăiască regele!”.

Să fiu sincer, mi-aș fi dorit ca ambii, adică atât Victor Ponta, cât și Crin Antonescu, să înțeleagă că pentru nerespectarea unui angajament politic pentru care au primit în decembrie 2012 aproximativ 70% din voturile românilor nu au altă soluție morală decât retragerea din prim-planul politicii autohtone. Ți-ai găsit!

Crin Antonescu declară că pleacă de la guvernare, dar vrea să rămână președintele Senatului, iar celălalt, adică Victor Ponta, spune că el nu pleacă „nici mort” din funcția de prim-ministru până la sfârșitul lui 2016, adică, mai pe românește spus, „ne-am despărțit, dar rămâne ca înainte, fiecare pe locul lui”, prostindu-i pe români cu circul ieftin și de prost-gust al guvernării USL, pentru că pâine a dat Dumnezeu din plin în 2013.

Cât de prefăcut poți fi, ca om, de data aceasta, nu ca politician, încât, în timp ce trâmbițezi pe toate posturile TV că te retragi de la guvernare și că deci pleci de la ciolan, să continui, în același timp, să te bucuri de privilegiile guvernării, rămânând al doilea om în stat, ca președinte al Senatului, bucurându-te de toate onorurile și demnitățile funcției respective?

Altfel spus, domnul Antonescu încearcă să fie cu fundul în două luntri sau, cum spunea Regele Carol I, „cu luntrea în două funduri”, ceea ce, din punct de vedere teoretic, se poate, dar, practic, numai duplicitarii și oportuniștii pot face.

Nu m-ar fi interesat câtuși de puțin atitudinea și comportamentul domnilor Antonescu și Ponta, dar, luând în considerare declarațiile celor doi, cum că unul vrea să continue Programul de guvernare USL (care USL?) și altul că vrea să devină principalul opozant al lui Victor Ponta și USD pe scena politică românească (vezi, Doamne!, apărător al statului de drept, al principiilor fundamentale ce guvernează democrația adevărată a unei țări și, nu în ultimul rând, al valorilor adevărate ale electoratului de centru-dreapta, precum și foarte multe alte bla-bla-uri), nu m-am putut abține să nu constat că ipocrizia, iresponsabilitatea și demagogia au devenit pentru cei doi trăsături de caracter definitorii, făcându-i iremediabil de nerecuperat pentru politica sănătoasă românească.