Răzvan Horia Mironescu

„Despre oameni și câini”

Ca de obicei, este nevoie de o tragedie pentru ca societatea să se mobilizeze în rezolvarea unei probleme a comunității. Din păcate, este prea târziu pentru cei care au suferit deja traume fizice sau psihice, dar este la timp pentru cei care vor fi astfel scutiți de calvarul unei agresiuni din partea câinilor străzii.

Este ușor să spui că nu avem legi sau că avem, dar nu le aplicăm. Sunt puțini cei care știu că și acum, după tragedia copilului ucis de câini în sectorul 2, părerile încă sunt împărțite referitor la necesitatea sau nu a eutanasierii câinilor comunitari. Am constatat această contradicție eu însumi, cutreierând străzile din cartierul Militari și discutând cu cetățenii pe care îi reprezint în Parlamentul României și am fost surprins de empatia direcționată mai mult către animalele fără stăpân decât către semenii care au fost agresați, unii dintre ei purtând urmele vizibile ale mușcăturilor. În Militari este de departe cea mai mare densitate de câini comunitari din București. Și de aici se îndreaptă către Primăria Capitalei cele mai multe sesizări și solicitări de a fi ridicați, care însă au rămas fără răspuns din motive care mie personal îmi scapă.

Parteneriatul încheiat de Primăria sectorului 6 cu ONG-ul „Vier Pfoten” a dat rezultate parțiale, în sensul că un număr mare de câini au fost sterilizați, iar cei bolnavi preluați în adăposturi, dar, din păcate, populația canină se schimbă permanent din cauza celor care aduc animale din zonele limitrofe ale Bucureștiului și le părăsesc pe străzile din sectorul 6.

Trebuie să luam o decizie democratică, ca cetățeni ai unei capitale europene care are o problemă ce ține de lumea a treia, și să facem o dată pentru totdeauna ordine în acest domeniu. Iar rediscutarea legii animalelor fără stăpân în Parlament va da o dimensiune națională unei soluții care va putea rezolva problema oriunde în țară, iar cei care nu o vor aplica n-au decât să dea socoteală în fața cetățenilor care i-au ales.

De aceea, ca deputat, dar și ca locuitor al Capitalei consider că rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, precum și măsurile de prevenție privind dezvoltarea necontrolată a populației canine trebuie să fie legiferate fără întârziere și fără echivoc de către Parlament, iar autoritățile locale, cele care trebuie să aplice această lege, să fie responsabilizate imediat pentru ca localitățile României să capete un aspect european, lipsite de priveliștea dezolantă a câinilor care participă la paradele militare sau populează locurile de joacă și parcurile, și de aici toate beneficiile care decurg pentru locuitorii țării, dar și pentru turism, sănătate etc.

Soluția nu va mulțumi pe toată lumea, vom fi acuzați de barbarie, lipsă de omenie sau de viziune, dar și cei mai înverșunați adversari vor recunoaște în final că s-a ajuns într-un punct fără întoarcere, în care doar soluțiile radicale mai au efect. În definitiv, este un exercițiu democratic, în care voința și interesul majorității trebuie să prevaleze și avem datoria să rezolvăm acum și definitiv problema animalelor fără stăpân printr-o lege corectă, eficientă și în același timp de bun-simț.