Mihai Aurel Donțu

„Despre oportunitatea finanțărilor europene, și nu numai” Republica Moldova vrea să ne ajungă din urmă. A spus-o clar, răspicat, la București, săptămâna trecută, ministrul agriculturii de la Chișinău, Vasile Bumacov, care, destul de plastic, nu s-a codit să declare că succesul în Uniunea Europeană al României i-a „înrăit pe moldoveni să depună eforturi să meargă înainte”.

Frații noștri de peste Prut sunt de lăudat: nu doar că sunt conștienți de imensul potențial de finanțare pe care îl reprezintă apartenența la comunitatea europeană, cu accesul la o piață liberă și avidă de produse agroalimentare ecologice și mult mai puțin procesate. Adică exact acele produse cu care România încearcă acum, la toate târgurile internaționale, să își câștige un statut consolidat de țară „verde”.

România are în față încă șapte ani în care, cu siguranță, va continua să beneficieze de acces la fonduri europene menite să contribuie la atingerea unui nivel unitar, cel puțin egal cu cel din statele membre din Vest. Din acest punct de vedere, aș putea fi de acord cu poziția anunțată recent de către ministrul fondurilor europene, domnul Eugen Teodorovici, care susține că un nivel de absorbție de 80% va plasa țara noastră „în grupul țărilor fruntașe”.

Este momentul decisiv, ultimul tren pe care țara noastră îl mai are pentru a-și depăși statutul neclar în fața partenerilor internaționali, având oportunitatea să acceseze finanțări semnificative pentru proiectele de amploare de care România are nevoie. La fel ca și moldovenii, românii trebuie să urmeze exemplul celor care au reușit pornind de la condiții similare (așa cum este, de exemplu, Polonia), dar cu multă voință, perseverență, corectitudine și, foarte important, cu muncă.

În raport cu Republica Moldova, România stă, cu siguranță, mai bine, analizând sectoarele economice, nivelul de trai, proiectele realizate și cele începute. România nu trebuie să își piardă însă determinarea de a merge mai departe, de a grăbi pasul, de a nu lăsa problemele interne, pornite, de cele mai multe ori, de dispute politice, să interfereze cu atingerea țelurilor esențiale bine conturate și asumate. România trebuie, la fel ca și Moldova, să se uite la vecinii din Europa, să se „înrăiască” _,_ să depună eforturi pentru a se autodepăși și, foarte important, să își regăsească entuziasmul cu care a reușit să mute munții din loc pentru a deveni stat membru NATO și, ulterior, al Uniunii Europene.