Marian Cătălin Predoiu

„Despre pericolele majore care afectează funcționarea justiției din România”

Declarația politică de astăzi se referă la intenția majorității PSD–ALDE și a ministrului Toader de a deraia întreaga justiție din România.

Majoritatea PSD–ALDE susține că legile sunt proaste, deci trebuie să se schimbe. Majoritatea PSD–ALDE susține că toată lupta anticorupție este un abuz, deci trebuie să se oprească tot. Majoritatea PSD–ALDE susține că toate condamnările au fost comandate, deci trebuie desființate toate.

Acum 9-10 ani, cei certați cu legea sperau doar să scape. Acum 5 ani sperau să scape cu averile din furt. Acum 3 ani voiau să revină în politică, să joace la vârf și să ia președinția. Acum 2 ani sperau să ajungă la butoane. Acum vor să dărâme tot și să-și ia revanșa. Cum a fost posibil? Ce poate fi făcut?

Justiția se sprijină pe două grupuri mari de legi: legile justiției, care organizează funcționarea sistemului judiciar, un fel de „soft” al „hardului” judiciar, și codurile pe care „hardul”, funcționând pe baza „softului”, le aplică, reglând viața socială, publică și privată. În coduri trebuie îndreptate 40, repet, 40 de articole declarate neconstituționale – 33 sunt elaborate direct de Parlament, în comisia Ponta din 2009, ca fapt divers. Cele aproximativ 100 de decizii ale CCR se referă de fapt la aceleași 40 de articole. Îndreptarea codurilor trebuia făcută încă din 2013–2014, așa cum am anticipat, pentru că, la aproximativ 15.000 de texte juridice noi, introduse în 2009–2012, e normal să ai ajustări ulterioare. 40 de articole la 15.000 de aliniate e un procent foarte bun, fapt confirmat de experții UE în rapoartele MCV.

Problema codurilor nu e deloc „structurală”, cum spune ministrul Toader, ci comportă o intervenție „chirurgicală”, punctuală. Îndreptarea acestora ar dura aproximativ o lună, cu tot cu dezbatere în Parlament. În loc să facă ceea ce este firesc, ministrul Toader, cu „vânt din pupa” din partea majorității PSD–ALDE, se repede să „umble” la softurile sistemului, în plină tensiune a acestuia. De ce?! Este rezonabil să te aștepți ca o astfel de manevră să blocheze hardul sistemului și, implicit, aplicarea codurilor, în primul rând a celor penale. De ce?! Este rezonabil să prevezi că o astfel de întreprindere va „tăia” ritmul sistemului în judecarea cazurilor de corupție. Este previzibil să te aștepți că aceasta favorizează mafia stânjenită de anchete și procese. Pentru cei care cunosc cât de cât modul cum funcționează sistemul și psihologia sa este ușor de anticipat că a „umbla” la legile justiției înseamnă să declanșezi discuții, tensiuni și competiții în diverse colțuri ale sistemului, astfel încât acesta va funcționa ineficient o bună perioadă de timp. În paralel, Liviu Dragnea anunță că intenționează să inițieze în Parlament o comisie care să înceapă să lucreze la coduri. Sub pretextul îndreptării celor 40 de articole amintite, este de așteptat că vor scoate toți „dinții” codurilor, vor face dezincriminări, vor crea platforma legală pe baza căreia se vor închide toate dosarele pe principiul legii penale mai favorabile. Cu alte cuvinte, OUG nr. 13 se va fi metamorfozat dintr-un mic ciclon într-un megauragan, care va dărâma și tot ce s-a construit bine pe zona justiției și anticorupției, pentru că, de fapt, acesta este scopul real! De ce a fost posibil așa ceva?! O întrebare care comportă un răspuns complex, care merită un studiu juridic-politiccriminologic-mediatic. În esență, pentru că s-au produs mai multe cauze care s-au alimentat reciproc: