Culiță Tărâță

Despre perspectivele anului agricol 2012 am mai vorbit și acum o fac din nou: stăm foarte rău, ne confruntăm cu una dintre cele mai grele perioade din ultimii 20 de ani. Sunt mai multe probleme, dar să le analizăm pe rând.

Cu toate că România are potențialul agricol de a hrăni o populație de patru ori mai numeroasă, acest lucru nu poate fi posibil decât în condiții meteo favorabile.

Sunt aproape convins că soarta recoltei din 2012 este compromisă, în condițiile în care, la sfârșitul toamnei și în primele luni de iarnă, n-a plouat deloc, iar în ultima lună a nins abundent și s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute. În plus, acum mai există și pericolul inundațiilor. Afacerile în agricultură sunt ca o loterie: câștigi sau pierzi în funcție de vreme. E nevoie de foarte multă apă în perioada următoare. Lipsa ploilor de toamnă i-a obligat pe mulți cultivatori să amâne însămânțările, unele nici n-au răsărit, iar altele sigur au fost distruse de ger și viscol. Se înșală cel care crede că zăpada căzută ar acoperi deficitul de apă din sol. Deși binevenită, zăpada nu va acoperi necesarul. Deja culturile de rapiță sunt compromise aproape în totalitate, iar orzul și grâul sunt în pericol. Viscolul și zăpada au afectat afacerile legumicultorilor, iar ceilalți agricultori așteaptă dezghețul, pentru stabilirea pagubelor. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, fermierii sunt loviți și de politica agricolă a statului, incoerentă și necorespunzătoare.

Se știe, în 2012, agricultura primește cu un miliard de lei mai puțin de la buget decât în 2011. Anul trecut, factori de decizie guvernamentali la cel mai înalt nivel au precizat că nivelul cuantumului plăților directe pe suprafață va fi de 176 euro/hectar, dar în bugetul MADR pe anul 2012 s-a stabilit un cuantum de 132 euro/hectar, cu 42 de euro mai puțin decât s-a stabilit inițial. Cu aceste sume – Grecia are, spre exemplu și comparație, 705 euro/hectar – fermierii nu vor rezista, iar egalitate între fermierul francez ori german și cel român nu poate exista atâta vreme cât discrepanța este de peste 200 la sută.

Decizia unilaterală a Guvernului reprezintă, după opinia mea, dovada lipsei de respect față de eforturile permanente ale fermierilor. Eu înțeleg că nu sunt bani, că traversăm o perioadă de criză, dar Executivul pare să nu înțeleagă că acești bani nu sunt o pomană pentru agricultorii români, din simplul motiv că sumele acordate se întorc în bugetul consolidat al statului, cu vârf și îndesat.

Ar mai fi multe de spus despre neajunsurile din agricultura românească – cea mai importantă ramură a economiei românești –, dar nu intenționez să depășesc timpul alocat unei declarații politice. Cu permisiunea dumneavoastră, voi reveni săptămâna viitoare asupra subiectului.