Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·22 februarie 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Virgil Pop
Discurs
„Despre prioritățile României”
Ca de fiecare dată, perdelele de fum aruncate cu grijă ori de președintele Traian Băsescu, ori de partidul aflat la guvernare, că or fi ele acțiuni spectaculoase cu elicoptere, diverse cumetrii sau consultări ambigue vreme de trei zile și trei nopți, ascund temele care sunt cu adevărat importante și decisive pentru români.
În aceste zile, spre exemplu, ar trebui să vorbim despre cum partidul de guvernământ intenționează din nou să se folosească de asumarea răspunderii pentru a adopta o lege extrem de importantă pentru statul român, cum este Codul muncii. Este foarte clar că actuala putere se folosește de acest act normativ pentru a crea din nou un conflict între segmentele societății civile. Noul Cod va pune piedici și în discuțiile dintre Guvern și partenerii de dialog, pentru că va fi adoptat fără dezbateri constructive sau consultări serioase, și, astfel, nu va reflecta interesele celor implicați. România are nevoie de un cod al muncii care să susțină competiția, care să le permită angajatorilor să se ralieze mai ușor la schimbările rapide ale economiei, care să stimuleze mediul privat ce va asigura, astfel, noi locuri de muncă. Nu e de mirare că sindicaliștii pregătesc trei săptămâni de proteste, din cauza modului de adoptare a Codului muncii. Nicio prevedere a actului legislativ nu a fost discutată cu cei direct interesați.
Putem vorbi, de asemenea, despre controversata măsură a Ministerului Sănătății de a comasa aproape două sute de spitale din întreaga țară. Sute de oameni au protestat împotriva acestei măsuri care se va lăsa cu liste lungi de șomeri și cu blocarea sau îngreunarea accesului la îngrijire medicală pentru zeci de mii de pacienți. Și în acest caz, Guvernul a adoptat aceeași tactică „aruncă bomba și fugi”, astfel că nu se știe încă nimic concret despre procedurile prin care această măsură va fi implementată. La nivel local, la nivelul spitalului din Câmpia Turzii, spre exemplu, lucrurile sunt încă extrem de neclare. Nimeni nu le-a explicat doctorilor, pacienților sau personalului administrativ ce se va întâmpla, de fapt, și cum se va realiza efectiv această mutare. Sute de oameni stau în expectativă, cu gândul la costurile pe care noile condiții de îngrijire medicală le vor implica sau la locurile lor de muncă ce vor fi desființate odată cu aplicarea acestei măsuri.
Nici la alte capitole nu stăm bine. Putem vorbi despre profesorii care cer deja modificări la Legea educației, despre dojenile pe care România le primește cu ocazia publicării fiecărui raport european sau despre eforturile autorităților române pentru a perfecta, măcar până la finele acestui an, intrarea în Schengen. De asemenea, trebuie să ne uităm cu mare atenție în curtea puterii, pentru că sunt absolut convins că acum, cu un an înainte de alegerile locale, cei de la guvernare vor încerca prin diverse căi să modifice, în favoarea lor, diverse acte normative și prevederi ce țin de procesul electoral. Votul prin corespondență se înscrie în această categorie.