Andrei Valentin Sava

„Despre reforma pe hârtie a USL” – episodul numărul 3 Astăzi se împlinesc 74 de zile de la semnarea Protocolului USL, un protocol în care cele două partide care tânjesc după putere, PNL și PSD, fac reforma pe hârtie. În continuare nu avem nicio soluție plauzibilă din partea acestora, niciun demers coerent pentru realizarea tuturor lucrurilor despre care ne vorbesc cu atâta sinceritate.

Vă propun să luăm ca exemplu punctul 5 din cele 10 priorități pentru reforma economică, socială, politică și administrativă din protocolul Uniunii Soluții Lipsă. Acest punct face referire la dreptatea socială care va fi realizată „prin repararea nedreptăților sociale existente, prin reașezarea relațiilor sociale între diversele categorii profesionale, prin

refacerea dialogului social și recâștigarea păcii sociale”. Cuvintele acestea care sună foarte frumos pe hârtie, asemenea unui manifest socialist, sunt cu atât mai lipsite de sens cu cât ne întrebăm cum va pune în aplicare acest plan o alianță PSD–PNL, o alianță care, de altfel, a mai existat, fără a fi recunoscută de vreun protocol, în 2007–2008. Sau sensul acestor idei este acela referitor la reașezarea relațiilor sociale bazate pe favoritisme făcute de puterea de atunci a mogulilor, așa cum s-a întâmplat la acea vreme? Sau referitor la mărirea salariilor profesorilor fără a avea nicio susținere financiară pentru aceste măriri, scopul fiind unul strict electoral? Despre această dreptate socială vorbiți? Dacă da, cred că e timpul să vă treziți la realitate. Dialogul social nu înseamnă negocieri cu lideri sindicali corupți cu care USL este deschis oricând la compromisuri, un dialog social cu ușile închise, în spatele cărora aceștia să bată palma pentru „pacea socială”, tradusă probabil în bunăstarea unora, a celor puțini, dar cu efect direct și negativ asupra economiei naționale. Aceasta este dreptatea socială pe care vor să o pună în aplicare.

Spre deosebire de cei care vorbesc despre scopuri mărețe fără a veni și cu soluții aplicate, actuala Coaliție de guvernare, în frunte cu PDL, a reușit să aducă lucrurile spre o direcție firească în ce privește dreptatea socială. Astfel, a pus bazele unui sistem social în care cuvântul „cinstit” este oricând o etichetă.

Vorbim aici despre o lege a pensiilor ce are la bază principiul contributivității, în care nu mai există pensii de sute de milioane date de stat care nu au acoperire în contribuțiile individuale ale fostului angajat la sistemul public de asigurări.

Vorbim, de asemenea, despre stoparea sistemului de creare de asistați social, sistem în care pensiile de handicap sunt acordate pe bandă.

Vorbim, în același timp, de o lege a salarizării unitare în sistemul bugetar, care a înlăturat discrepanțele salariale dintre angajați, a anulat sporurile aberante și a reașezat lucrurile pe un făgaș normal.

Și mai grav este faptul că această pace socială la care se face referire în textul Protocolului USL implică ideea unei stări de segregare socială, idee falsă pe care semnatarii USL încearcă să ne-o inducă.