Dinu Giurescu

„Despre regionalizare”

În România, tema regionalizării este la ordinea zilei. Este o prioritate a Guvernului USL, încredințată spre soluționare unei comisii speciale și discutată la trei niveluri: a) academic; b) partide politice și administrație locală; c) patronat, sindicate, ONG-uri.

Până la elaborarea unui proiect scris, se impun cu necesitate clarificări, fără de care funcționarea regiunilor de dezvoltare va încurca mai curând decât va ajuta funcționarea serviciilor publice. ## Astfel:

Denumire: Folosirea denumirilor istorice (Moldova, Transilvania, Dobrogea etc.) – la fel ca Franța, Germania, Italia – este bine-venită.

Întindere. Care va fi configurația teritorială a euroregiunilor României; harta regiunilor, cu județele respective. Dar numărul locuitorilor?

Organizare. Județele constituie astăzi (ca și în trecut) unități funcționale bine definite în administrație, învățământ, economie, justiție...

Vor funcționa județele regiunilor în continuare cu toate aceste competențe sau, odată regionalizarea pusă în practică, vor pierde din atribuții și prerogative? În teritoriu există o stare de neliniște, de nervozitate, în așteptarea precizărilor.

Centrul regiunii. Cum se va stabili? A fost dat exemplul Regiunii de Centru cu orașele Sibiu și Brașov aflate ca pondere foarte aproape unul de altul.

Alegerea poate fi soluționată dacă se adoptă principiul (formulat de altfel în dezbateri TV) a două sau chiar trei centre pentru aceeași regiune, și anume: unul economic; al doilea, cultural; al treilea, administrativ.

De exemplu pentru Regiunea de Centru: Brașovul ar rămâne centru regional economic; Sibiul – cultural; Alba Iulia (pentru evidente rațiuni) – centru administrativ.

Pentru Regiunea de Sud-Est, Constanța ar putea fi centrul economic, Galați – cel cultural și Brăila – sediul administrativ.

Existența a 2–3 centre într-o regiune mărește posibilitățile de manifestare și competiție.

Dezvoltarea economiei regionale. La acest capitol, lucrurile sunt complicate. Regulamentul nr. 1.059 din 26 mai 2003, deși începe cu interesul pentru statistici comparabile și armonizarea lor, devine mai explicit într-un singur loc: „Nomenclatorul NUTS împarte teritoriul economic al statelor membre... în unități teritoriale”.

Regionalizarea se referă, în concepția legiuitorilor europeni, la teritoriul economic al statelor participante.

Pe cale de consecință, va fi nevoie de precizat competența euroregiunilor privind:

a) investițiile venite din alte țări sau efectuate în alte țări; b) implicarea, asocierea unei euroregiuni din România cu una din altă țară (producția în comun, de exemplu);

c) competența euroregiunii privind importul și exportul în interes propriu.

Pe un plan general economic și politic se impune a fi precizat raportul dintre suveranitatea statului și aceea a piețelor economice.