Andrei Valentin Sava

„Deținerea președinției SEECP este o șansă pentru România de a proiecta viziunea europeană asupra unui mediu regional tot mai instabil”

Luni, 3 iunie 2013, Parlamentul României a găzduit un dialog instituțional extrem de important pentru definirea viitoarelor direcții de politică externă a României. Pretextul a fost oferit de participarea premierului Victor Ponta, a ministrului afacerilor externe Titus Corlățean și a președintelui Senatului Crin Antonescu la ședința Comisiilor reunite pentru politică externă din Parlamentul României, ședință consacrată discutării ultimelor evoluții din dosarul Kosovo.

Din capul locului trebuie salutată deschiderea și maturitatea actualului Guvern în abordarea unor teme care, deși la prima vedere par a aparține registrului politicii externe, ele sunt incidente și pentru modelarea rolului țării noastre în politica Uniunii Europene, deci cu consecințe directe asupra viitorului fiecărui cetățean român. În al doilea rând, trebuie spus că acest amplu efort de consultare angajat de Guvernul României potențează rolul extrem de important pe care România trebuie să îl joace în următorul an din poziția de stat care deține președinția anuală a SEECP – Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, un forum politic de dialog regional tot mai influent în politica europeană.

Se pune întrebarea: cum trebuie să abordeze România responsabilitatea conducerii acestui organism? Cum poate România să contribuie prin acest nou statut la îmbunătățirea climatului regional într-un moment destul de tensionat politic? Care este principalul obiectiv al președinției României a SEECP, în măsura în care state membre ale acestui forum – Turcia, Republica Moldova, Serbia – au fost recent sau sunt în continuare afectate de un mediu de instabilitate politică la nivel intern?

Cred că sunt în asentimentul responsabililor din Guvernul României când afirm că deținerea președinției SEECP este o șansă pentru România de a proiecta viziunea europeană asupra unui mediu regional tot mai instabil. Într-o zonă în care suntem martorii protestelor violente de stradă la Istanbul, Ankara sau Izmir, sau schimbării capilor tuturor instituțiilor principale din stat, cum a fost cazul recent la Chișinău, sau anulării din motive de dispută diplomatică a unui summit extrem de important pentru regiune, cum era cel de la Ohrid, principalul liant de dialog și de acțiune este perspectiva integrării europene. Din acest punct de vedere, România este îndreptățită să joace un rol constructiv în Procesul de Cooperare în Europa de Est, ca stat membru UE cu un guvern puternic, cu un grad de încredere ridicat în rândul populației și cu un mediu economic stabilizat.

Un alt aspect important este suprapunerea președinției României la SEECP cu perioada campaniei pentru alegerile europene care vor avea loc în toată Uniunea Europeană în perioada mai–iunie 2014. Există, prin urmare, o perspectivă favorizantă pentru promovarea temelor și valorilor europene și în rândul statelor care acum se pregătesc de aderarea la UE, state care în același timp sunt parte a SEECP. Valorizarea temelor europene în cadrul SEECP poate conduce la normalizarea și stabilizarea mediului politic în interiorul regiunii. Este în acest sens de dorit ca pe timpul președinției României incidente diplomatice ca cele legate de summitul de la Ohrid să nu se repete. Este în același sens de dorit ca perspectiva europeană a Republicii Moldova să fie promovată și prin instrumentele oferite de SEECP, cu atât mai mult cu cât criza politică de la Chișinău pare a fi în sfârșit depășită. Rezultatele summitului de la Vilnius din toamna acestui an pot fi pentru Republica Moldova proba ireversibilității drumului său proeuropean, iar România poate fi partenerul optim de drum, inclusiv prin rolul său de stat care deține președinția SEECP până în iunie 2014.