Gheorghe Eugen Nicolăescu

„Deturnare și derutare a opiniei publice: ineficiență pe banii cetățenilor”

Când Ion Bazac a fost numit ministrul sănătății am sperat că un om care vine din sectorul privat va putea aduce cel puțin mentalitatea legată de inițiativă, spirit managerial, eficacitate și eficiența utilizării fondurilor publice.

Se pare că domnul Bazac a rămas numai un bun cunoscător al învârtelilor, al matrapazlâcurilor din sectorul public unde a lucrat mai mulți ani în diferite poziții-cheie. Și așa am compromis ideea managementului privat în sectorul public, ca un element important al schimbărilor atât de necesare.

Am fost neplăcut impresionat de readucerea Fabricii de Antibiotice din Iași în sectorul public, resuscitarea Fabricii de Seringi din Arad, aflată în pragul falimentului, amândouă companiile aflate în situația de a nu vinde produsele proprii la prețurile pieței, având nevoie de ajutorul statului. Cu alte cuvinte, tot din banii cetățenilor români vom asigura funcționarea acestor două societăți, care vor intra în aceeași afacere cu compania „Unifarmˮ și secții de vaccinuri de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare „Cantacuzino”, care au o situație economică destul de bună.

Amintesc că am dispus cât am fost ministru să se asigure finanțarea modernizării capacităților de producție a

vaccinurilor care să asigure independența României în domeniul vaccinurilor, la achiziția acestora la prețuri mai mici decât cele din import și chiar crearea posibilității de export.

De aceea este surprinzătoare decizia de a înființa o companie farmaceutică prin asamblarea nefericită a mai multor entități cu profiluri diferite, cu atitudini diverse față de piață și profit, cu preocupări opuse, în loc să fie lăsate să se confrunte liber pe piață, spre binele populației.

Competiția produce adaptarea mai bună la cerințele pieței și obținerea de produse cu o calitate mai bună la prețuri mai mici. Ceea ce se vrea înseamnă moartea concurenței și competiției, înseamnă crearea de companii de dimensiuni mari, ceea ce nu se mai practică în lumea modernă, pentru că este costisitor un asemenea sistem.

Este de neînțeles cum se poate distruge ceva ce merge bine numai din dorința de a crea megacompanii și a da sinecuri clientelei politice, de a utiliza banii publici în scopuri private, inclusiv patrimonii importante aflate la instituții publice. Poate că este încă timp de a se renunța la o asemenea intenție păguboasă și ministrul să ne prezinte studiul care stă la baza unei decizii în acest sens, dacă există, dacă nu, să ni se spună adevărul.

Cine are interes în aceste fabrici și care este avantajul cetățeanului român dintr-o asemenea inepție economică?!

În vremuri de criză, toate manualele de management recomandă fărâmițarea companiilor, cu organizarea pe centre simple de cost și de profit, și nu realizarea de mastodonți greu de condus și monitorizat sub aspect financiar, contabil, de control etc.