Adrian Gurzău

Devine îngrijorător faptul că Fondul Monetar Internațional pare că se transformă în agent electoral al grupului infracțional organizat, impropriu numit guvern, și al majorității parlamentare.

Până de curând, reprezentanții Fondului au făcut presiuni pe guvernele Boc și MRU să facă sacrificii strângând cureaua cheltuielilor, în scopul realizării consolidării fiscale, iar acum vine să aplaude electoRATA lui Victor Ponta, care este un credit fiscal, o măsură de relaxare fiscală în fapt. Nu mai departe decât anul 2011, reprezentanții Fondului susțineau răspicat că măsurile de stimulare a consumului nu sunt bune. Acum, că avem un an cu două scrutine electorale, dintr-o dată consumul devine panaceu în domeniul fiscal.

Și, peste toate acestea, apare și Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, să susțină electoRATA lui Ponta din interes personal – că are nevoie de voturile PSD din Parlament pentru un nou mandat de guvernator.

Îi reamintesc domnului guvernator că mandatul Băncii Naționale a României este acela de a ține sub control inflația și, în acest mod, să asigure stabilitatea prețurilor, nu să aplaude exact acele măsuri populiste care pun în pericol acest mandat.

Nu este suficient că România are probleme să asigure independența justiției, mai nou trebuie să găsim soluții să apărăm și independența Băncii Naționale a României. Se pare că domnul Mugur Isărescu și-a depășit moral și fizic mandatul la cârma BNR și a început să confunde interesul personal cu cel național. Poate ar fi bine să se gândească la o binemeritată pensie.

*

„Cooperativa de sinecuri a Autorității de Supraveghere Financiară funcționează pe baza conflictului de interese”

Autoritatea de Supraveghere Financiară este în contradicție cu propria definiție legală, deoarece nu este independentă, autonomă și autofinanțată, atât timp cât depinde de contribuția a milioane de români la salariile propriilor angajați care au fost puși în funcții pe criterii politice, nu pe competențe. Mai mult, spre deosebire de Banca Națională, al cărei model de organizare încearcă să îl preia, ASF nu întreprinde nici măcar o singură operațiune comercială care să-i aducă venituri, ea trăind exclusiv din sumele obținute prin taxarea unor afaceri private. Nu este numai o contradicție în termeni, ci și un ditamai conflict de interese. Luăm ca exemplu piața asigurărilor, pentru care tocmai ce s-au procopsit cu o anchetă penală care, sper, va duce la căderea capului acestei afaceri de familie Dan Radu Rușanu.

ASF supraveghează asigurătorii. Asiguratorii „întrețin” structura ASF prin plata de taxe și comisioane reprezentând procent din primele încasate de primii. Consumatorul (asiguratul sau păgubitul) este chipurile „apărat” de ASF în raport cu asigurătorii – dar, desigur, consumatorul nu plătește nimic direct la ASF. Pe cine credeți că va „apăra” mai temeinic ASF? Pe asigurătorii care-i întrețin salariile sau pe consumatori (asigurați/păgubiți)? Cine plătește are dreptate în acest sistem ticăloșit. De aceea, nu mă mir că procurorii DNA au în vizor „Carpatica”. Poate se vor extinde cu cercetările și către „Astra”, „Euroins” și altele.