Nicolae Giugea

„Deviza Avocatului Poporului – « _Nihil sine_ PSD!»”

Astăzi se văd, mai clar ca niciodată, efectele negative ale politizării excesive a unor instituții fundamentale ale statului român, instituții care, prin definiția lor, ar trebui să păzească cetățeanul de stat, de eventuale abuzuri ale acestuia sau de unele decizii care ies din matca legii fundamentale.

De la preluarea puterii de coaliția roșie, PSD–ALDE, unul dintre obiectivele urmărite cu maximă consecvență a fost acela al populării majorității instituțiilor statului român cu membri de partid, preferabil cetățeni obedienți, slab instruiți și obligatoriu captivi unor interese partizane, care să răspundă instantaneu la deciziile partidului care i-a învestit.

Așadar, acuzațiile unor cetățeni la adresa PSD – „partid-stat” – nu sunt nicidecum departe de adevăr, ci reflectă vechile obiceiuri ale fostului regim, de care PSD nu s-a descotorosit. Autoritatea Electorală Permanentă, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, ANCOM, ANRE, Curtea de Conturi a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt exemple concrete ale politizării excesive a unor instituții publice cu oameni care au carnete de partid, deși aceste instituții ar trebui să fie autonome și independente în deciziile lor.

Înțelegem că s-a pus gând rău și Consiliului Concurenței, precum și structurilor celor mai importante ale justiției. În aceeași categorie intră și instituția constituțională a Avocatului Poporului, care ar trebui să medieze între cetățean și stat, pentru ca interesele legitime, constituționale ale cetățeanului să nu fie afectate, pentru ca cetățeanul să fie ferit de abuzuri și păzit de excese. Așa funcționează această instituție, străveche în majoritatea democrațiilor funcționale, iar orice individ se simte protejat în drepturile sale, deoarece știe că nu este singur și fără apărare.

Tot mai frecvent și tot mai plauzibil, din cauza comportamentului său, Avocatul Poporului din România

este numit, astăzi, pe bună dreptate, avocatul PSD. Altfel spus, din cauza persoanei care nu se ridică la înălțimea funcției sale, din cauza obedienței și a captivității sale patrimoniale, acesta a deturnat instituția în scop personal și de partid, nemaifiind apărătorul cetățeanului, ci apărătorul feroce al nelegiuirilor Guvernului.

Din păcate, titularul acestei funcții are și un nume, cu reverberații triste în istoria tranziției postcomuniste: Victor Ciorbea. De la „ungerea” sa în această funcție, nu o dată, nu de două ori, societatea românească s-a revoltat față de actele normative emise de Guvern și i-a solicitat lui Victor Ciorbea să-și îndeplinească rolul constituțional și să sesizeze Curtea Constituțională a României asupra unor ordonanțe de urgență profund neconstituționale, care afectau drepturi legitime ale cetățenilor români. De fiecare dată, domnul Ciorbea și-a arătat recunoștința față de cei care l-au numit în funcție, față de liderii PSD, adică față de cei care l-au ajutat să scape de povara creditelor bancare uriașe și care i-au mai acordat și bonusul unei pensii speciale colosale. De fiecare dată când i s-a cerut să-și îndeplinească rolul, a desconsiderat strigătele de disperare ale cetățenilor și a dat o mână de ajutor călăilor.