Ion Stan

„Dezinformări și răspunderi penale prezidențiale”

Dezinformarea este o armă secretă utilizată și cuantificată metodologic înaintea erei noastre, ceea ce poate explica nu numai perfecțiunea atinsă, ci și adoptarea ei ca practică politică și instrument al guvernării.

De câteva luni asistăm la o escaladare a dezinformărilor puse în operă prin utilizarea persoanelor cu cele mai înalte demnități în stat, care apar ca relee de difuzare, intermediere sau de amplificare a credibilității mesajelor prin care se ascund adevăratele intenții ale unei puteri disperate, sub povara făgăduințelor scadente, de a înstrăina pe nimic bogățiile naturale și de a trăda, astfel, interesele poporului român.

Așa, bunăoară, ni s-a spus, din amvonul Președinției României, că prin deschiderea exploatărilor aurifere și cuprifere de la Roșia Montană și Roșia Poieni, a celor gazeifere de la Bârlad, a celor din sudul Dobrogei și din celelalte perimetre vizate din Transilvania se vor crea locurile de muncă prin care să se asigure contribuțiile necesare plății pensiilor. Când s-a lansat acest mesaj, în totalitate fals, nu s-au spus multe alte lucruri și nici de ce s-a ajuns în situația ca Președintele României să se implice în impunerea unor decizii nu numai nepopulare și exterioare competențelor sale, dar și prin dezinformare la scară internațională.

Ce ne spun evaluările realiste și care este adevărul în legătură cu locurile de muncă? Exploatările menționate nu ar crea mai mult de două-trei mii de locuri de muncă, în timp ce pentru echilibrarea bugetului pensiilor sunt necesare circa 1,5 milioane de noi locuri de muncă. Este exclus ca la nivelul Administrației Prezidențiale și al Guvernului să nu fie cunoscută această statistică elementară. Atunci, de ce suntem mințiți?

Ce altceva se încearcă a se trece sub tăcere, scontându-se că suntem prea osteniți de grijile cotidiene, pentru a mai avea memoria activă? Că un fost membru al Guvernului României, care și-a asumat coordonarea și implementarea programelor PSAL I și PSAL II, în numele dezideratului unei „economii de piață eficiente”, este în bună parte responsabil de deciziile privind abandonarea prelucrării minereului de cupru la Zlatna și Baia Mare, respectiv producerea cuprului pur, în concentrație de peste 99%. În urma acestei decizii catastrofale, minereul de cupru a fost extras în stare brută, cu subvenție de patru dolari la un dolar valoare minereu furnizat unor SRL-uri pentru a-l exporta. Prejudiciile cauzate în acest fel sunt la dimensiuni de subminare economică a statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întrunește conținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru care cetățeanul Traian Băsescu va fi, cât de curând, chemat să răspundă.

Peste 40 de ani, când vor fi accesibile arhivele Serviciului Român de Informații create până în anul 2000 inclusiv, posteritatea o să afle cum agenția de evaluare și implementare a PSAL I și II a fost ocupată cu personal incompetent, retribuit cu 72.000 dolari/an, din care o jună brunetă, succesoarea în funcție ministrului în cauză, colecta 60% pentru cel care afirma că „nu poate îndeplini obiectivele PSAL II din cauza opoziției sistemului mafiot” sau că „(...) A ne agăța de un fals patriotism că pierdem băncile este complet greșit”.