Vasile Pușcaș

„Dezinteresul autorităților față de marile proiecte de infrastructură. Cazul Autostrăzii Transilvania.”

Consecvența cu care Guvernul insistă să-și demonstreze incapacitatea managerială în chestiuni care prezintă un interes major pentru cetățeni mă obligă să revin asupra unui subiect care s-a mai aflat în atenția dezbaterilor Parlamentului, evoluția lucrărilor la Autostrada Transilvania. Și aici doresc să subliniez importanța infrastructurii pentru dezvoltarea pieței autohtone, ca bază a competiției la nivel european și global.

Deoarece la noi nu există o gândire sistematică referitoare la piața internă, ci doar asupra modului în care Bucureștiul se conectează la stațiunile de pe litoralul Mării Negre și cele de pe Valea Prahovei, înseamnă că România este, la momentul actual, spațiul speculanților de iluzii care-și arogă atributul de conducători ai țării. Temele recente ale dezbaterii publice apărute în cazul Autostrăzii Transilvania oferă o demonstrație a legăturii nemijlocite dintre incapacitatea instituțiilor puterii executive de a servi interesele comunității și îndoielnica lor legitimitate politică.

Seria de erori care au jalonat evoluția în cazul Autostrăzii Transilvania, de la proiectata axă de legătură cu infrastructura europeană la eșecul de etapă de care trebuie să luăm act, transgresează cadrul economic și cel administrativ. Avem de-a face cu încă o ilustrare a faliei care s-a creat între guvernare și comunitățile locale, între cei care iau deciziile și cei în folosul cărora ar trebui să se guverneze.

Este suficient să ne reamintim de preliminariile acestui important proiect de infrastructură, într-o succesiune fotografică. Deși ideea unei autostrăzi care să impulsioneze dinamica economică a nord-vestului României a fost susținută inițial de ansamblul forțelor politice, iar exponenții locali ai fostei coaliții guvernamentale D.A. și-au supraestimat capacitatea de persuasiune în relația cu centrul, susținerea lucrărilor s-a aflat sub semnul echivocurilor și amatorismului. Renegocierea contractului a adus întârzieri care, în ultimă instanță, au dublat costurile de execuție. De altfel, în ceea ce privește costurile, se vede că estimări ferme s-au făcut doar pentru primele trei tronsoane din cele opt, cele la care s-au început lucrările. Primul dintre acestea ar urma, conform reprogramărilor, să fie dat în folosință abia la finele acestui an. Cu toate că Ministerul Transporturilor și-a asumat angajamente clare, atât în fața opiniei publice, cât și în fața Parlamentului, în sensul că va asigura fondurile necesare

executării proiectului în conformitate cu graficul stabilit, tactica de neînțeles a sugerării penuriei de fonduri a furnizat constant motive de controverse între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și compania constructoare.

La începutul lunii martie anul curent s-a spus că bugetul alocat Autostrăzii Transilvania pentru 2008 fusese deja epuizat. Am adresat numeroase interpelări pe parcursul ultimilor trei ani în legătură cu disponibilitatea Guvernului de a mai susține construcția autostrăzii și cu felul în care se utilizează fondurile. De fiecare dată, Ministerul Transporturilor ne-a asigurat că Autostrada Transilvania continuă să fie un obiectiv prioritar și că impasul financiar va fi rezolvat prin rectificări bugetare. Ni s-a comunicat că se urmărește cu strictețe graficul achitării lucrărilor pe măsura executării lor. Dar, cum vorbele nu pot ține mereu locul faptelor, este clar că guvernării actuale i-a lipsit de la început un proiect în ceea ce privește infrastructura României.