Dan Ștefan Motreanu

„Dezvoltarea regională a României – temă importantă de tranșat”

În declarația de astăzi vreau să vă supun atenției un subiect important, genul de vâlvătaie care poate produce un infern dacă nu este supravegheată din timp. Acest subiect îl reprezintă regionalizarea. Tema regionalizării poate da naștere unor discuții utile nu numai pentru politicieni, ci și pentru opinia publică. Dezbaterile pe acest subiect dau o șansă orașelor, județelor să arate unde sunt punctele lor forte, să scoată în evidență punctele bune. Aceasta nu trebuie însă să pună o presiune asupra procesului de regionalizare.

Mocnește în secret de câteva luni, hrănindu-se cu visuri de mărire ale unor actori locali sau naționali, cu idei fixe ale unor funcționari ori cu obsesii cauzate de tăceri apăsătoare clădite pe temeri, frici și momente de indecizie, până într-un

punct în care devine deja de necontrolat, stârnind pasiuni și orgolii nemăsurabile. Cred că încă nu este prea târziu să stăpânim acest „foc”, dar pentru aceasta avem nevoie de transparență, dezbatere și curaj.

Intervenția mea pornește de la discursul public oficial din ultimele luni pe această temă, în care se discuta mereu de opt regiuni, adică de păstrarea celor existente. De aceea, trebuie să atrag atenția, încă de la început, că delimitarea regiunilor de dezvoltare existente a fost rezultatul mai degrabă al unui compromis politic decât al unei analize aprofundate. Și afirm acest lucru în cunoștință de cauză, ca unul care am lucrat peste cinci ani în ceea ce se numește conceptul de dezvoltare regională, încă de la începuturile acestuia în România. Dacă Uniunea Europeană folosește aproximativ 100 de indicatori în politica de dezvoltare regională, în anul 1997 s-au folosit numai 17 astfel de indicatori în construcția regională și a indicelui global al dezvoltării. Iar dintre cei opt mari piloni ai dezvoltării regionale: demografic, economic (doar doi indicatori: PIB și rata șomajului), social, infrastructură, educație, istoric, geografic, cultural, ultimii trei au fost aproape excluși.

Politica de dezvoltarea regională este și astăzi, la 15 ani de la implementarea ei în țara noastră, un concept nou pentru foarte mulți cetățeni. Aceasta pentru că s-a vorbit foarte puțin despre principiile, obiectivele și rezultatele ei, semănând mai mult cu o poveste situată între mit și adevăr.

De 15 ani, în România funcționăm pe opt regiuni de dezvoltare, fiecare cuprinzând mai multe județe, constituite în urma unui acord liber între consiliile județene și cele locale.

De acum 15 ani ne-am propus ca prin intermediul lor să planificăm utilizarea resurselor (prin programe și proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite:

– să diminuam dezechilibrele economice în cadrul regiunilor existente, dar și dintre ele;

– să creștem gradul de absorbție a instrumentelor financiare alocate de UE (fonduri structurale și de coeziune);