Eugen Constantin Uricec

„Dezvoltarea resurselor umane – o prioritate”

Constatăm cu toții că printre principalele efecte ale recesiunii economice românești se află creșterea accelerată a numărului celor care își pierd locul de muncă. De multe ori, cel care își pierde locul de muncă este și cel care susține financiar familia compusă adesea și din doi, trei poate chiar și mai mulți copii. Altfel spus, pierderea locului de muncă reprezintă declanșarea unei adevărate tragedii în aceste familii, culminând cu efecte indezirabile pentru societatea românească: abandonul școlar al copiilor din familiile afectate de șomaj, incapacitatea de plată a ratelor bancare, a facturilor, a cheltuielilor legate de sănătate și chiar de hrană.

Pe fondul îngroșării numărului de șomeri din România constatăm cu surprindere că agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă nu reușesc să ocupe sute, uneori mii de locuri de muncă disponibile. Cele mai multe dintre motivele neocupării acestor locuri sunt legate de salarizarea modestă în raport cu prestațiile sociale asigurate de statul român, dar mai ales de incapacitatea noilor șomeri de a satisface condițiile de calificare solicitate de angajator.

Până acum câțiva ani, politicile active de recalificare și reconversie profesională ale agențiilor județene reușeau să reintegreze un număr destul de modest de șomeri pe piața muncii, fie din lipsa finanțării unor cursuri specializate, fie

pentru că nu exista o strictă corelație între formare profesională și cererea de pe piața muncii.

Astăzi, grație Fondului Social European, prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, oportunitățile de dezvoltare a capitalului uman pot deveni realitate. Finanțările sunt generoase și se adresează practic tuturor domeniilor deficitare de pe piața muncii sau sunt destinate unui principiu extrem de sănătos pentru o societate și economie dinamică „învățare pe tot parcursul vieții”.

Dacă din perspectiva numărului de proiecte depuse de diversele entități naționale și acceptate de organismele de implementare putem spune că auspiciile programului sunt extrem de îmbucurătoare, realizarea obiectivelor acestuia nu pot fi cuantificate decât la finalizarea sa.

La prima vedere, eu sunt optimist pentru că proiectele deja demarate au început să arate efectele favorabile, fie că vorbim de ameliorarea cercetării în învățământul universitar, de măsurile active de ocupare sau de incluziunea socială.