Georgian Pop

„Dezvoltarea României prin reindustrializare”

Referindu-ne la situația actuală a industriei românești și la dificultățile și provocările economice ale prezentului, nu putem trage decât o singură concluzie: România are nevoie de o strategie de relansare a industriei naționale. Știm că, timp de 20 de ani, industria românească a înregistrat un declin exprimat prin zeci de fabrici închise, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, dispariția unor branduri naționale și, pe ansamblu, scăderea competitivității economiei naționale. Multe state dezvoltate se află astăzi în situația în care și-au dat seama că industria poate fi soluția revigorării după criza economică, criză ce a demonstrat că economiile bazate pe speculații și pe sectoare ce garantează profituri considerabile și rapide sunt, în același timp, mult prea vulnerabile și pot oricând intra în colaps.

Definirea unor direcții de acțiune în domeniul industrial echivalează practic cu regândirea unui model economic și social care să asigure României nu statutul de țară cu economie emergentă, ci un statut de țară dezvoltată. Aceasta înseamnă creștere sustenabilă care, la rândul ei, se exprimă prin competitivitate și performanță.

Potrivit topului competitivității globale, elaborat de Forumul Economic Mondial, țara noastră ocupă locul 77 din 142 de țări analizate, iar la nivelul Uniunii Europene este pe locul 26.

Reindustrializarea ar însemna nu doar crearea de noi locuri de muncă, ci și rezolvarea într-un procent acceptabil a flagelului economiei subterane, prin atragerea la nivel fiscalizat a unui număr mare de angajați.

Preocupări în acest sens sunt și la nivel european. Strategia „Europa 2020”, precum și „Comunicarea privind o politică industrială integrată a UE” sunt elocvente pentru importanța pe care producția industrială o va avea în viitor. Parlamentul European subliniază faptul că eficiența resurselor și eficiența energetică trebuie să stea la baza revigorării industriale.

În ceea ce privește România, este evident faptul că ea trebuie să-și adapteze politicile industriale la noile provocări ale mediului economic mondial și trebuie să țină seama de recomandările la nivel european, din perspectiva statutului de membru al Uniunii Europene.

„România are nevoie de o strategie de dezvoltare postcriză”

Există o lecție a crizei economice mondiale: modelul de dezvoltare bazat pe perioade de aflux de capital, pe investiții spontane, mai ales în sectoarele ce aduc un profit considerabil și rapid, cum este cel al creditării, este un model depășit ce nu asigură o dezvoltare durabilă și sustenabilă a economiilor. Criza a generat schimbări, dificultăți financiare atât la nivel statal, cât și la nivel individual, dar, în același timp, a generat și o serie de oportunități. De exemplu, așa cum susțin unii economiști, pentru România este o oportunitate să fie situată pe „noul drum al mătăsii”, într-un punct strategic între Europa, Asia și Orientul Mijlociu, și ar trebui să utilizeze acest avantaj. Țara noastră trebuie să devină o poartă de intrare între Europa și Eurasia. Pentru aceasta avem nevoie de o strategie de dezvoltare postcriză, care să cuprindă câteva direcții de acțiune precum: o politică de reindustrializare, o strategie serioasă și coerentă de maximizare a potențialului agricol al țării, o strategie de dezvoltare a turismului și a sectorului IT, investiții masive în infrastructură etc.