Camelia Gavrilă

„Dezvoltarea urbană și arhitectura modernă, în raport cu zonele verzi, cu parcurile municipale”

„Dacă planifici orașele pentru mașini și trafic, vei obține mașini și trafic. Dacă le planifici pentru oameni și locuri, vei obține oameni și locuri.” (Fred Kent) Restrângerea spațiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri accentuează, în ultima perioadă, și mai mult anumite riscuri ecologice specifice mediului urban, dar prezintă și un grav impact negativ imediat asupra stării de sănătate a populației din România.

Subiectul declarației mele politice se referă la situația categoric deficitară a României privind suprafața medie a spațiului verde pe cap de locuitor, dar și la importanța realizării unui echilibru între dezvoltarea urbanistică firească, între provocările unor orașe moderne, pe de o parte, și respectarea, asumarea conceptului de infrastructură verde, pe de altă parte. Ținând cont că norma Organizației Mondiale a Sănătății este de 50 mp/locuitor pentru spațiul verde, iar standardele Uniunii Europene se referă la 26 mp/locuitor, Comisia Europeană a tras unele semnale de alarmă în legătură cu orașele poluate din România care nu îndeplinesc acest criteriu, în legătură cu lipsa unor politici de ecologizare a acestora, a unei legislații clare pentru șantierele de construcții, dar și în privința gropilor de gunoi, a măsurilor conexe legate de salubritatea aglomerațiilor urbane.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice, precum și politicile și strategiile promovate de Uniunea Europeană acordă o importanță deosebită creșterii suprafeței zonelor verzi din orașe, pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, a consumului de energie, dar și pentru dezvoltarea de noi tehnologii ecologice. Institutul Național de Statistică arată cu îngrijorare faptul că doar cinci dintre municipiile reședință de județ îndeplinesc cerința de 26 de metri pătrați de spațiu verde pentru fiecare locuitor, iar Iașiul nu se află printre acestea.

Indiferent de regiune, de mediul în care trăim, urban sau rural, toți suntem atrași de frumusețea naturii, suntem preocupați de aspectele și de riscurile ecologice ale secolului, căci este imposibil să fim indiferenți la beneficiile importante oferite de spațiile verzi, cele de ordin ecologic, prin moderarea climatului urban, eliminarea efectului de seră, de beneficiile sociale și creșterea incluziunii sociale, a interacțiunii și contactului social informal și, în ultimă instanță, la fel de importante sunt și implicațiile și beneficiile economice, prin crearea unei imagini favorabile a centrelor urbane, element de atractivitate pentru investiții.

Evident, față de aspectele prezentate mai sus, o provocare legată de dezvoltarea durabilă este aceea de a face orașul să respire și să nu consume mai mult decât are nevoie. Prezența plantelor și a spațiilor verzi reprezintă un element vital pentru metabolismul orașului. În ultimii ani, în Iași asistăm la o adevărată ofensivă a investițiilor și a dezvoltării imobiliare, fără a se ține cont de zona verde, efect resimțit datorită creșterii populației în mediul urban, datorită dezvoltării economice și a prezenței programelor de finanțare europeană pentru îmbunătățirea infrastructurii rutiere. În același sens, nu trebuie să tolerăm faptul că în orașele noastre întâlnim de multe ori numeroase zone intravilane neamenajate corespunzător, transformate de cele mai multe ori în depozit pentru gunoaie, locuri insalubre, sursă de infecții, dar și peisaj deprimant, inestetic al unui oraș gestionat deficitar.