Mihai Lupu

„Diluarea excesivă a statului de drept”

În România, drepturile cetățenilor sunt încălcate frecvent, cu bună știință, de regimul actual, fără niciun drept de apel al celor prejudiciați. Același stat care ne-a vorbit, în fiecare lună, despre reîntregirea, în luna următoare, a salariilor bugetarilor este cel care a instaurat o situație uluitoare și nedreaptă, în care sute de hotărâri judecătorești irevocabile, obținute de salariații bugetari în 2008, vor fi executate abia după opt ani, adică abia în anul 2016.

Mai există oare vreun alt stat de drept, în rândul țărilor democratice, care să-și batjocorească benevol, într-un asemenea mod umilitor și devastator pentru viața de zi cu zi, propriii săi cetățeni?

Salarii, sporuri, prime trimestriale, ore suplimentare, prime de vacanță, al treisprezecelea salariu și alte venituri ale salariaților bugetari au fost tăiate peste noapte de fostul Guvern Boc, la inițiativa președintelui Băsescu, lăsându-i pe majoritatea românilor, brusc, fără cea mai mare parte din venituri.

Deci nu a fost, în niciun caz, vorba doar despre cei 25% anunțați oficial de către domnul Băsescu care au fost tăiați din salariul lunar, ci despre multe alte drepturi salariale, care au fost pur și simplu anulate dintr-o dată, fără a fi luate niciun moment în calcul dificultățile majore în care sunt puse atâtea milioane de salariați și situația disperată în care vor fi aruncați ulterior.

Noi, liberalii, am considerat că demersul fostului Guvern Boc a încălcat flagrant Legea fundamentală și, de aceea, am reacționat imediat anul trecut, când am depus, împreună cu colegii din PSD și PC, la Curtea Constituțională a României o sesizare prin care atacam legea referitoare la amânarea până în 2016 a plății drepturilor bănești câștigate de bugetari în instanță. Din păcate, sesizarea respectivă a fost respinsă de Curtea Constituțională – nu mai comentăm motivele reale... –, iar legea a fost ulterior promulgată de către președintele Băsescu.

Noi am susținut și încă susținem faptul că Guvernul Boc, prin acel act normativ – legiferat într-un mod profund discriminatoriu și forțat – privind amânarea până în 2016 a plății drepturilor bănești câștigate în instanță, instituie o premieră juridică, legiferând peste hotărâri judecătorești definitive și executorii cu ajutorul unei legi care încalcă, pe de o parte, drepturi constituționale fundamentale, iar, pe de altă parte, chiar jurisprudența CEDO.

În jurisprudența CEDO, „dreptul la executare” este recunoscut ca făcând parte din dreptul de acces la justiție, iar Curtea a stabilit că „Dreptul la justiție (...) ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unuia dintre Statele contractante ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în defavoarea unei părți”. Dar ce contează pentru cei care conduc astăzi România respectul pentru drepturile cetățenilor, stipulate în propria Constituție, sau cel pentru legislația internațională în vigoare, România fiind parte a unor organisme internaționale și deci obligată să respecte regulile acestora? Statul nostru este diluat complet de consistență în urma numeroaselor încălcări ale Constituției și a aruncării în derizoriu a sensului celor mai importante instituții, iar legea aplicată frecvent este doar cea a bunului-plac.