Adrian Miroslav Merka

Din 1989 până în 2013 agricultura României se zbate, după cum bine avem cu toții cunoștință, la limita dintre dispariție și supraviețuire. În cei aproape 25 de ani de democrație, cu toate eforturile zecilor de guverne mai mult sau mai puțin dedicate rezolvării acestei probleme, fermierul român a reușit foarte rar să depășească condiția de mic producător, să treacă de agricultura de subzistență și să realizeze mai mult decât acea producție minimă care îi asigură doar pâinea zilnică pe masă.

Din acest motiv, alături de colegii mei, am luat câteva măsuri care ar trebui să ajute la remedierea acestei situații. Drept urmare, am amendat Legea privind aprobarea OG nr. 8/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și am propus creșterea suprafeței necesare producției vegetale pe cap de animal sau familie de albine și a numărului de capete la bovine și caprine pentru care se aplicau normele de venit corespunzătoare veniturilor definite la art. 71 alin. (1) din Legea privind aprobarea OG nr. 8/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, art. I pct. 29 – art. 73 alin. (3), (4).

O astfel de măsură este, în opinia mea, absolut necesară pentru menținerea și creșterea gradului de subzistență pentru asociațiile familiale din zonele de deal și de munte și se înscrie în linia de decizii guvernamentale menite să vină în sprijinul populației. Am certitudinea că, prin astfel de legi și

ordonanțe care stimulează producția și consumul, agricultura românească mai are o șansă. Să nu uităm că România dispune de un potențial agricol enorm. Depinde doar de noi, Legislativ sau Guvern, să găsim căile prin care îl putem valorifica. Opinia mea este că sprijinirea asociațiilor familiale este una dintre aceste căi.