Tőke István

Din analiza aspectelor și documentelor înaintate rezultă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut potrivit legilor fondului funciar în vigoare de către comisiile abilitate în acest sens. Astfel, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,22 de hectare, potrivit titlului de proprietate nr. 1.477 din 2005.

Potrivit prevederilor legislative, respectiv HG nr. 1.172/2001 pentru aprobarea regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, actualmente abrogată de HG nr. 890/2005, persoana nemulțumită de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale putea face contestație adresată comisiei județene care o soluționa, iar persoana nemulțumită de rezultatul soluționării se putea adresa instanței de judecată, respectiv, judecătoriei, în 30 de zile de la data comunicării rezultatului contestației.

În privința aspectelor legate de echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil, art. 31 din HG 1.172 prevedea expres că echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil este prevăzută în anexa nr. 21 care stabilea coeficientul de transformare. Astfel, ceea ce este înscris în titlul de proprietate reprezintă dovada proprietății de care titularul dreptului poate dispune, dreptul de proprietate fiind acel drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuința locul potrivit naturii destinației sale de a-l folosi și a dispune de el în mod exclusiv și perpetuu în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, scopul avut în vedere de legiuitor în elaborarea prevederilor normative referitoare la renta viageră agricolă este acela al concentrării suprafețelor agricole în exploatație eficientă, impusă de necesitatea modernizării agriculturii României și compatibilizării acesteia cu agricultura din țările membre ale Uniunii Europene.

Având în vedere obiectul urmărit prin acest act normativ, legiuitorul nu face distincție între categoriile de folosință a terenului agricol extravilan cât timp acestea sunt exploatate eficient. Definiția exactă a obiectului rentei se găsește la art. 1 alin. (2) din lege, respectiv obiectul rentei viagere agricole îl constituie terenurile cu destinație agricolă situate în extravilan, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea fondului funciar.

Ținând cont de cele menționate, precizăm că pentru a deveni rentier agricol, persoana care solicită renta trebuie să îndeplinească cumulativ toate condițiile impuse de lege, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile Ordinului comun MAPTL-MFP 1272 din 2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor privind renta viageră.