Ioan Stan

Din anul 1997, de când sistarea lucrărilor la edificarea Spitalului Municipal din Fălticeni a devenit o preocupare de interes major pentru cei pentru care lipsa unor servicii medicale decente era subiect de neodihnă, am pledat, după priceperea mea, pentru reluarea și finalizarea investiției. În timpul a trei mandate de deputat încheiate, am venit în plenul Camerei, servind această cauză, cu 11 declarații politice și

șase interpelări adresate miniștrilor de resort din acele vremuri. Reiau subiectul și în cel de al patrulea mandat de deputat, din motivul, deja intuit de Domniile Voastre și răbdat cu umilință de fălticenenii mei, că spitalul tot nu e gata și bani să-l terminăm tot nu avem.

Am fost, de-a lungul acestor ani, agresiv, pașnic, ironic ori condescendent, politicos până la limita suportabilului, uneori brutal, dar mereu animat de dorința de a convinge de nevoia vitală a acestui așezământ. M-am adresat plenului, dar și direct miniștrilor din domeniu, de cele mai multe ori cu umilința celui care acceptă acest sacrificiu moral dacă e pentru binele câtorva zeci de mii de suflete, de fapt, a peste 150.000 de prezumtivi beneficiari ai acestor servicii medicale, locuitori ai Fălticeniului și ai zonelor limitrofe arondate aceluiași centru medical.

Domnului ministru Nicolăescu m-am adresat de câteva ori în decursul mandatelor prestate de Domnia Sa de-a lungul mai multor guvernări, motivat mai ales de faptul că se numără și Domnia Sa printre cei care au făcut promisiuni dătătoare de speranță legate de terminarea edificării spitalului fălticenean, rămase nematerializate din moment ce astăzi port către ministrul sănătății același mesaj patetic: avem nevoie vitală de acest spital, ajutați-ne, domnule ministru!

Cu tot respectul, aș vrea să fiu, măcar de această dată, bine înțeles! Eu, Ioan Stan, cetățean al municipiului Fălticeni, ajuns prin voia concetățenilor mei deputat, rog ordonatorul de buget în domeniul de referință să permită continuarea unor lucrări începute în anul 1991. Rog să se permită administrației fălticenene să continue ceea ce a realizat în acest an la obiectivul devenit laitmotivul tuturor demersurilor noastre în ideea asigurării fondurilor necesare. Rog respectuos să se permită continuarea lucrărilor, alocându-se sumele necesare pentru a valorifica angajamentele constructorilor și a îngădui activitate la interioare în timpul sezonului rece. Eu, Ioan Stan, rog respectuos toate acestea, care înseamnă de fapt un singur lucru: alocare bugetară.

Concetățenii mei fălticeneni, precum și locuitorii localităților arondate Fălticeniului pentru servicii medicale, îndreptățiți de promisiunile făcute lor în anul 2012 prin vocile copreședinților USL prezenți la Fălticeni, într-o întâlnire reper istoric pentru locuitorii zonei, cer acest lucru, cu speranța că acum, în sfârșit, așteptările lor vor fi împlinite. Este timpul ca banul public să nu mai fie risipit prin tergiversarea unor lucrări ce puteau fi terminate demult dacă finalizarea acestui obiectiv n-ar fi fost folosită ca argument electoral, așa cum s-a făcut timp de 12 ani. Pentru că asta s-a întâmplat, s-a promis, uneori s-au și alocat unele fonduri. Dar, prin „grija” autorităților locale și județene ale timpului, s-au reluat licitații care nu s-au finalizat, s-au refăcut studii de fezabilitate care și-au pierdut valabilitatea, s-a pierdut timpul favorabil lucrărilor și, într-un cuvânt, mult așteptatul nostru spital a rămas la stadiul de vis amar și neîmplinit!