Remus Adrian Borza

Din păcate, cred că România nu are nicio șansă cu astfel de abordări politice.

Nici din zona de dreapta, de la partidele de dreapta, nu aud alt discurs decât același, în fiecare zi: salarii mai mari, pensii mai mari, mai mulți oameni la buget. Ne rămâne o singură soluție: să punem lacătul pe țară.

Dragii mei,

În perioada Guvernului tehnocrat, în 2010, alocările pentru sănătate, cumulat Ministerul Sănătății și Casa

Națională de Asigurări de Sănătate, însemnau 32 de miliarde de lei.

În 2018 avem cu 10 miliarde de lei..., adică 42 de miliarde de lei. Aceasta înseamnă vreo 9 miliarde de euro.

Sigur ar fi o întrebare cât se poate de legitimă: unde s-au evaporat peste 150 de miliarde de euro, alocați sănătății în ultimii 20 de ani?

Da, într-adevăr, este o mare gaură neagră a bugetului de stat sistemul public de sănătate.

Dacă ați fi cerut reformarea sistemului public de sănătate, reducerea numărului de spitale și nu, din contră, redeschiderea unora, atunci, da, aș fi înțeles demersul dumneavoastră.

Nu este normal să avem câte zile are un an, adică 367 de spitale publice. Trebuie să mai avem în vedere că între timp au mai apărut încă 184 de spitale private și că populația țării nu a crescut, din contră, s-a diminuat.

Avem în fiecare orășel, în fiecare municipiu câte un spital. Din păcate, de fiecare dată – și sunt deputat, parlamentar de Brașov –, pentru orice banală investigație, un RMN, un CT, te trimite la județean. Nu aceasta este soluția, să defilăm cu 500 și ceva de spitale în total.

Acuzam Guvernul PSD de subfinanțarea sistemului public și tocmai ce vă spuneam că nu de subfinanțare duce lipsă sănătatea, ci de un prost management al resursei.

Mai vorbeam iarăși de numărul de salariați.

Dragii mei, oricum sănătatea are 384.000 de salariați – sper să confirme doamna ministru cifra aceasta. De departe este sistemul cu cei mai mulți salariați. Numai anul trecut...