Constantin Mazilu

Din păcate nu vin astăzi cu vreo veste bună. Din contră, vreau să vă atrag atenția asupra unui fenomen care ne afectează deja pe noi toți, românii, și ne va afecta și pe viitor: scăderea demografică. Până și Fondul ONU pentru Populație avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populației și a degradării structurii acesteia pe vârste, însă toate guvernele de după revoluție au rămas insensibile în fața acestei chestiuni stringente.

România ultimilor 23 de ani a trecut nu doar printr-o tranziție dificilă la nivel economic și politic, ci a cunoscut și un declin dureros în ceea ce privește demografia. Vă întreb de ce noi, cei care susținem actualul Guvern sau facem parte din el, de ce să nu facem notă discordantă și să nu ne mobilizăm să luăm câteva măsuri ca să combatem acest fenomen distructiv și cumva și ireversibil? După mine, cel mai dureros aspect al acestei chestiuni este că nimeni nu pare că vrea să înțeleagă importanța impasului demografic. Noi nu o considerăm o problemă în România, deși ea este una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare, pentru că este cu bătaie foarte lungă în viitor și cu consecințe dramatice.

Dați-mi voie să vă prezint câteva cifre în sprijinul afirmațiilor mele. La puțin timp după Revoluția din decembrie 1989, populația României era de peste 23.000.000 de locuitori, conform statisticilor, însă, începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată, ajungând actualmente la circa 19.042.936 de locuitori, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Tot acești specialiști anunță că se așteptă ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației, ca urmare a sporului natural negativ. Suntem tot mai puțini și pentru că nașterile sunt mai puține, dar și din cauza plecărilor excesive în străinătate, precum și din cauza îmbătrânirii populației. Potrivit statisticilor, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani s-a diminuat de la 22,7% în 1992, până la aproape 15% în 2005, iar în cazul vârstnicilor numărul acestora s-a majorat de la 11% în 1992, la 14,7% în 2005. Populația României se va reduce destul de mult în următorii ani, ajungând ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane, 29%, conform estimărilor specialiștilor. Totodată, în 2060, România va avea una dintre cele mai îmbătrânite populații din UE. În prezent, ponderea bătrânilor în populația României este de 14,9%. De asemenea, rata de dependență a persoanelor cu vârstă înaintată, adică raportul dintre numărul locuitorilor trecuți de 65 de ani și volumul populației active, cu vârste între 15 și 64 de ani, va crește alarmant, depășind 60% până în 2060.

Nu vreau să vă plictisesc cu cifre sau statistici, însă subliniez aceste neajunsuri pentru că, la fel ca mulți alții dintre dumneavoastră, reprezint în Parlamentul României un colegiu preponderent rural din județul Vâlcea. Iar cele mai afectate de acești factori negativi sunt, de departe, zonele rurale. Sub impactul migrației masive a forței de muncă în străinătate, al scăderii numărului de nașteri și de căsătorii, precum și al îmbătrânirii populației, situația satelor românești devine dramatică. Acest context este întâlnit în toate regiunile țării, însă zonele Moldovei și Olteniei prezintă un caracter cu totul aparte. În multe dintre județele acestor regiuni unele sate riscă să rămână fără locuitori. Depopularea nu-i deloc un fenomen ce ține de previziunile pentru viitor, ci este, încă