Eugen Constantin Uricec

„Diplomația trebuie să învingă!”

Problema siriană este de departe cea care provoacă cele mai puternice emoții la nivel mondial și ridică cele mai mari semne de întrebare asupra modalităților juste de rezolvare a crizei. Dintre toate aspectele semnalate, problema umanitară este și cea care a determinat cea mai mare parte dintre liderii mondiali să reacționeze cu virulență la miile de victime nevinovate care au murit în urma unui atac chimic.

Din păcate, informațiile sunt puține și distorsionate și nu ne permit să ne facem o imagine amplă și corectă asupra a ceea ce se întâmplă în mod real în Siria, chiar dacă

televiziuni cu extindere mondială, precum CNN sau BBC, au difuzat imagini cu victimele atacului chimic.

Înțeleg virulența celor care, văzând imaginile cu mii de victime, în mare parte copii, s-au grăbit să susțină fără rezerve o intervenție militară rapidă și eficientă în Siria. Cunoaștem însă că o astfel de intervenție comportă riscuri umanitare foarte mari și că alte victime nevinovate pot să apară. De asemenea, mai știm că părerile sunt divizate la nivel mondial și că o intervenție militară în Siria ar produce noi tensiuni diplomatice de care umanitatea nu are nevoie astăzi.

Nu vă ascund că mă bucură faptul că intervenția militară preconizată încă de săptămâna trecută a fost amânată până când experții ONU prezintă un raport final și complet asupra crizei umanitare din Siria.

Am speranța că liderii mondiali vor ști să gestioneze responsabil această criză. De asemenea, consider că diplomația este și trebuie să rămână calea principală de rezolvare a situației și cred că până în prezent nu au fost epuizate toate căile.

România și-a definit poziția în această criză doar din punct de vedere militar, poziționându-se de partea celor 11 state din grupul G20. Este drept că, din pricina capabilităților armatei române, nici nu putem vorbi serios de un aport al forțelor militare române în această problemă. Consider însă că România ar putea juca un rol mai activ pe cale diplomatică.

Dreptul internațional este ferm și sancționează fără echivoc orice fel de utilizare a armelor chimice, indiferent de context, indiferent de motiv. Pentru acest motiv și, în special, pentru a preîntâmpina o nouă utilizare a armelor chimice și producerea de noi victime umane, diplomația mondială trebuie să utilizeze toate resursele posibile.

Am toată încrederea în înțelepciunea liderilor mondiali în găsirea celei mai juste soluții și, mai ales, în preîntâmpinarea unor astfel de situații nefericite prin monitorizarea armamentului chimic sau biologic.