Cornelia Ardelean

„Discriminate și insuficient ajutate, mamele minore sunt condamnate la prăbușire în prăpastia societății”

Potrivit datelor statistice, în anul 2006, peste 27.000 de fete minore au devenit mame. Dintre acestea, 1.500 sunt copile, cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani. O statistică oficială pentru anul trecut încă nu a apărut, însă în ultimii ani numărul minorelor care au devenit mame, unele chiar la 11, 12 sau 13 ani, a crescut alarmant în România. Este evident că societatea românească se confruntă cu o adevărată problemă în ceea ce privește educația sexuală, prevenirea sarcinilor și mentalitatea. Toate acestea concură la creșterea nedorită a fenomenului copiilor cu copii, iar numărul mare al minorelor care fac avorturi este, de asemenea, generator de îngrijorare.

Din nefericire nu mă refer doar la minorele care nasc în urma căsătoriilor nefirești dintre copiii din comunitatea romilor, ci se pare că asistăm la un fenomen național cât se poate de îngrijorător. Trist este faptul că societatea civilă și autoritățile abilitate nu întreprind mai mult pentru a diminua acest fenomen. În ultimii ani din ce în ce mai multe fete minore au devenit mame, iar numărul copiilor abandonați imediat după naștere a crescut simțitor.

În logica lucrurilor, relațiile sexuale dintre minori nu pot fi combătute prin legea existentă. Articolul 198 din Codul penal, care se referă la „Actul sexual cu un minor”, precizează că „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”. Nu am cunoștință despre infracțiuni pedepsite pe baza acestui articol din Codul penal și poate nu vor fi nici de acum încolo.

La agravarea acestui fenomen se adaugă și o situație de discriminare a mamelor minore în mass-media, pe care am supus-o atenției Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Mă refer la prezentarea în diferite jurnale ale televiziunilor și în presa scrisă a mamelor tinere, îndeosebi minore, care sunt supuse astfel unor privațiuni de ordin intim și social, știrile respective incriminând exclusiv persoanele de gen feminin.

Din punctul meu de vedere, aceste prezentări la scară largă a așa-numitei vinovății a minorelor care au devenit mame constituie un fapt discriminatoriu, deoarece fetele în cauză nu au putut să aducă pe lume copii fără ajutorul unor bărbați. În niciun caz însă din cele prezentate în mass-media nu apar persoanele de sex masculin, fapt reprobabil, deoarece în astfel de situații partea de vină ar trebui împărțită în mod egal între părinți. Mamele minore sunt în aceste condiții din start dezavantajate, iar procesul de reintegrare socială va fi umbrit de stigmatul arătatului cu degetul.

*

„O soluție pentru reținerea administrativă: înființarea camerelor de reținere”

După 1989, românii și autoritățile care veghează la buna organizare și funcționare a instituțiilor statului s-au grăbit să desființeze aproape toate lucrurile și obiceiurile așa-numite de tristă amintire. De-a valma, rele sau bune, am aruncat la „gunoiul” istoriei tot ceea ce aducea aminte de trecutul comunist, de parcă în fostul regim s-au întâmplat numai catastrofe... Din păcate, responsabilii statului român au trecut și la desființarea unor norme de funcționare instituționale care erau viabile și fără de care anumite proceduri devin extrem de dificile. Este și cazul fostelor camere de triere din cadrul sediilor de poliție municipale, orășenești și comunale, care au fost eliminate printr-un act normativ la câțiva ani după revoluție, dar neînlocuite, fapt ce îngreunează activitatea cotidiană a polițiștilor români.