Gheorghe Dragomir

„Discursul Regelui – moment istoric în Parlamentul României”

Ziua de 25 octombrie reprezintă un motiv de sărbătoare în familia regală a țării noastre, fiind ziua de naștere a Regelui Mihai I. Anul acesta, când Regele Mihai I împlinește 90 de ani, Majestatea Sa va participa la ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului și va oferi drept cadou forului legislativ un bust al Regelui Carol I. Revenind la tribuna Parlamentului după mai bine de șaizeci de ani, Regele se va adresa națiunii într-un moment în care este nevoie de încredere, unitate, speranță și respect în societatea românească.

Nicio altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol decât Regele Mihai. Istoria Regelui Mihai I este încărcată de un dramatism unic între suveranii Europei din secolul al XX-lea. Este istoria poporului român, întregit într-un moment istoric de bunicul său, Ferdinand I, și supus, pe rând, capriciilor aventuriere ale lui Carol al II-lea, pasiunilor violente ale legionarilor și ale naziștilor, loviturilor programate în fotoliile „roșii” de la Kremlin. Regele a supraviețuit în picioare, drept, tuturor acestor farse și nu a renunțat să fie alături de poporul său, în ciuda efemerilor chiriași ai istoriei pentru care a fost incomod.

El este cel care a schimbat cursul istoriei. Actul curajos de la 23 august 1944, prin care România se alătură aliaților tradiționali, determinând scurtarea războiului cu șase luni și cruțarea a zeci de mii de vieți omenești, a fost opera Regelui Mihai I. Constrâns să recunoască un guvern comunist, Regele face demersuri disperate în vederea limitării pericolului roșu în România. Acțiunile sale diplomatice sunt sortite însă eșecului. La sfârșitul anului 1947, Regele și instituția monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unități militare fidele comuniștilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza și Gheorge Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, șantajându-l cu executarea a peste o mie de studenți anticomuniști ținuți în arest. Sub amenințarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Cu ultimul Rege se încheia un capitol de realizări remarcabile pe plan cultural, economic și social, măturate cu brutalitate de tăvălugul comunist.

În acel an statul român a pierdut mai mult decât un rege, a pierdut prestigiul, credibilitatea internațională, demnitatea, loialitatea și simțul răspunderii. Statalitatea și regimul democratic constituțional au fost suprimate, istoria a fost cenzurată și mitizată, iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică la aspectul fizic al comunităților urbane și rurale, depărtându-ne astfel de Europa și apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi un stat cu o reputație slabă pe plan internațional, cu instituții neconsolidate, cu o tânără elită intelectuală care își caută destinul în străinătate.