Anghel Stanciu

Distinse domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri,

1949 – scriitorul englez George Orwell publica romanul politic „1984”, cu acțiunea plasată într-un viitor nu prea îndepărtat, ce atunci părea, evident, utopic, dar astăzi, în anul 2012, este cât se poate de actual. Atunci, fratele cel mare, personajul principal, dar nevăzut al romanului, supraveghea totul prin mijloacele tehnologice de atunci: telefon, televiziuni și celebra instituție creată, „poliția gândirii”.

Totul era subordonat ideii centrale a fratelui celui mare – „dictatorul”. Citez: „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează viitorul controlează trecutul”. Acum, frații cei mari din fiecare țară, nu numai cei din guvernul totalitarist din Oceania – locul de desfășurare a acțiunii romanului –, vor să controleze totul, prin pașapoarte biometrice, telefoane mobile, carduri bancare, internet. Motivația? Pur democratică: lupta! Lupta împotriva unor teroriști reali, creați, inventați sau hiperbolizați, lupta împotriva contrafacerii produselor, împotriva pirateriei, în general, și pe internet, în special.

De atâta luptă inițiată de frații cei mari pentru binele umanității, cu grijă deosebită față de om, suntem cu toții priviți ca potențiali teroriști, potențiali contrabandiști sau pirați, inclusiv on-line. Cel mai bun și concret exemplu îl constituie miliardele de interceptări telefonice în lume, dar și în România.

Dacă comparăm cu regimul comunist, care era atunci, din acest punct de vedere, un mic copil, câte telefoane fixe existau înainte de ’89 și câte mobile sunt acum? Câți români, tehnologic vorbind, puteau fi ascultați atunci și câți pot fi ascultați acum? Câte cipuri, cu posibilități de citire a datelor personale purtam atunci, și câte acum, prin cărți de identitate, carduri bancare, pașapoarte, telefoane mobile etc.? Câți utilizatori de internet erau atunci și câți acum?

Internetul, această jucărie mondială, adevărată cutie a Pandorei, a apărut în anul 1958, ca reacție, în armata Statelor Unite, de a riposta Uniunii Sovietice, care lansase primul satelit artificial în 1957. Acest internet a devenit astăzi un bun public. Toată lumea are, practic, acces la internet, ca cea mai accesibilă cale de informație și de comunicare, poștă electronică, ziare electronice, programe radio și TV, pagină web, transferuri de bani, cumpărături on-line etc.

Actualmente, internetul se implică și îl regăsim în viața ta, a mea, a lui, a întregii vieți economice și sociale ce stă la baza unei revoluții tehnologice nevisate, la circa 25 de ani de la inventarea sa.

Dar cenzura, controlul, unde-i? Scapă ea oare „fratelui celui mare”? A trecut, distinși colegi, chiar și vremea domnului Valerian Vreme, ministrul comunicațiilor, când noi vorbeam la telefon, ne uitam la televizor, comunicam prin internet. Acum se pare că a venit vremea tehnologiilor superavansate, în care televizorul din casă, calculatorul din casă, mobilul din buzunar, pașaportul biometric, cardul se uită ele la noi, pentru a ne supraveghea și a nu face nicio prostie, pentru a ne controla dacă nu furăm, dacă nu bârfim sau, într-un cuvânt, dacă respectăm cele 10 porunci biblice.