Anghel Stanciu

Distinse domnule președinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri, Anul 1600. Un an, un voievod, un domnitor: Mihai.

O idee: unirea întru totul a Principatelor Române, Moldova, Ardealul și Țara Românească.

Asta-i pofta ce-am poftit!, gândea Mihai Voievod Viteazul și capul i-a căzut la Turda.

Ideea însă a unirii tuturor Principatelor Române deja străbătea veacurile.

Anul 1859.

Două principate: Moldova și Țara Românească. O idee ce izvorâse din capul lui Mihai, unirea principatelor, un domn, Cuza Vodă, și o nouă țară, România, se năștea pe harta Europei.

Cuza detronat și exilat. 1877.

„Așadar, domnilor deputați, nu am nici cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața reprezentanților națiunii că noi suntem o națiune liberă și independentă” – Mihail Kogălniceanu, 9 mai, Camera Deputaților.

Pe 10 mai, Senatul, pe care acum vrem să-l desființăm, proclama Independența României.

Anul 1918, 27 martie.

Unirea Basarabiei cu România. 1 decembrie 1918.

Adunarea Națională de la Alba-Iulia proclama unirea cu țara.

România.

Marea Unire a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românilor. O necesitate istorică. Națiunea trebuia să trăiască într-un stat național, România, se proclama la Marea Adunare de la Alba-Iulia.

Regele Ferdinand Întregitorul ratifica Marea Unire. Anul 1940.

Dictatul de la Viena. Pactul Molotov-Ribbentrop, sfârtecarea țării. Basarabia dispare.

Apar regiunile, sovietizate: Regiunea Iosif Visarionovici Stalin, Regiunea Mureș Autonomă Maghiară etc. Anul 1968.

Se reînnoadă istoria prin decizia atent cântărită a primului Președinte al României, Ceaușescu, retrasând județele istorice în limita vechilor granițe. 1989–’90. Prăbușirea comunismului în toată Europa. Apariția Republicii Moldova cu vechile județe românești, reîntregindu-se, cel puțin la nivel de trasare a județelor, vechea Românie, dincolo de Prut.

Anul 2010.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, înregistrată oficial ca organizație neguvernamentală, totuși parte a Guvernului României, inițiază un proiect de lege privind retrasarea pe teritoriul țării a cinci macroregiuni și 16 regiuni de dezvoltare, înglobând cele 41 de județe ca ținuturi administrative.

De reținut: Macroregiunea V se suprapune, după cele spuse de academicienii noștri, ca fiind 90% din fostul rapt al Dictatului de la Viena. Poate o simplă coincidență sau poate o previziune. Inițiativa a trecut de Senat cu sprijinul Partidului Democrat Liberal, partid de guvernământ. A fost totuși trecută în adormire la Camera Deputaților.

Iunie 2011.

Președintele României, Traian Băsescu, urmașul, cel puțin calendaristic, al lui Mihai, al lui Cuza, Kogălniceanu, Ferdinand Întregitorul și chiar Ceaușescu, scoate legea UDMR din adormire. Propune brusc regionalizarea țării. Nu tu analiză multicriterială, nu tu studiu de impact, nu tu istorie, nu tu cultură, nu tu tradiție, nimic! Trosc-pleosc, opt regiuni!