Anghel Stanciu

Distinse domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Astăzi, deși în grevă, adresez de la înalta tribună a Parlamentului României, următoarea scrisoare deschisă.

Domnului prof. univ. dr. ing. Gheorghe Iancu, avocat al poporului,

Excelență,

Suntem acum, în urma recensământului, mai puțin de 20 de milioane de români, cu aproape 2 milioane mai puțini față de cât eram în 2002, respectiv 21,8 milioane.

În mod constant, după 1989, rata natalității în România scade, în timp și mortalitatea este din ce în ce mai mare. O măsură pentru contracararea depopulării rapide a României și pentru contracararea efectelor acesteia în plan intern și extern o reprezintă beneficiile sociale alocate de Guvern în semn de solidaritate, cum ar fi indemnizația pentru creșterea copilului, alocațiile și respectiv sprijinul pentru familie.

Constituția României, în art. 49, specifică faptul că tinerii și copiii se bucură de un regim special de protecție socială. Iată că prin criterii arbitrare și abuzive ale actualului Guvern, prin Ordonanța de urgență nr. 124/2011 și, respectiv, Hotărârea de aplicare a acesteia nr. 57/2012, se condiționează – atenție! – un drept al copilului, indemnizația de creștere, de plata unei taxe, a unui impozit la primărie.

„Atât timp cât este vorba despre bani de la bugetul de stat, eu cred că este un act de dreptate pentru oamenii corecți, pentru cei care muncesc și-și plătesc taxele la timp”, afirma fostul ministru Sulfina Barbu, colega noastră, în a justifica o astfel de măsură, unică în țările Uniunii Europene.

Care dreptate, stimată colegă? Când de fapt știți la fel de bine ca mine că indemnizația pentru creșterea copilului este un drept constituțional al acestuia și este destinată dezvoltării armonioase, și nicidecum nu poate fi taxată. Epoca în care copiii erau pedepsiți pentru faptele părinților o credeam de mult apusă. Să fi devenit, oare, actuala guvernare nostalgică după anii ’50, de tristă amintire, când copiii erau exmatriculați din școli deoarece părinții acestora erau bogați, adică ciocoi? Astăzi, să credem oare că politica actualului Guvern este pe dos și pedepsește copiii pentru că părinții acestora sunt săraci? Este absurd! Nu cred, Excelență, că acești părinți se lăfăiesc în bani și nu-și plătesc taxele. Dimpotrivă, realitatea arată că ei nu-și plătesc taxele din cauza sărăciei cronice în care se găsesc, din cauza pierderii locurilor de muncă, din cauza crizei și, de ce nu, poate a politicii Guvernului.

Noi credem, însă, că este momentul acum ca Avocatul Poporului, care nu este nici al Guvernului, nici al unui partid, este și trebuie să intervină, pentru:

1. a apăra drepturile copilului, când astăzi, la peste 73 de mii de familii li s-au sistat ajutoarele sociale și, ceea ce este mai grav, indemnizațiile pentru creșterea copilului;