Ion Dumitru

„Diversiunea, componenta esențială a politicii românești” Analiștii economiei, sociologii și chiar analiștii politici din țară și din afara ei sunt puși în dificultate atunci când trebuie să interpreteze fenomenele economice și politice din România, așa că multe dintre ele au fost enunțate, dar n-au fost niciodată pertinent explicate.

Din punct de vedere economic, indicatorii sunt într-o continuă recesiune, PIB-ul scade, și scade cu valori alarmante, fără să tulbure somnul profund al Guvernului Boc II. Nimeni nu explică de ce scade. Scade nivelul producției de la lună la lună și nimeni din Guvern nu se impacientează. Scade nivelul de trai zi de zi și lună de lună și nimeni de la putere nu zice nimic. Nu se mai vorbește de productivitatea muncii pentru că efectiv oamenii nu mai muncesc.

Cresc indicatorii mizeriei, tuberculoza, gripe de fel și chip, hepatite etc., dar nu deranjează pe nimeni. Cresc vertiginos impozitele, unele dintre ele prin abandonarea legislației și Constituției. Dar cine mai ține cont, de la Președinție și Guvern, de lege și Constituție? Legile în România sunt făcute pentru a fi încălcate din prima zi de apariție, începând cu componenții puterii. Și dacă indicatorii care reflectă fenomenul „binelui” scad într-una, iar cei ai „răului” cresc, cum se supraviețuiește în România? Nici la această întrebare nu a răspuns nimeni.

Că România se află într-un proces de distrugere cauzat esențialmente din interiorul ei nu se mai pune la îndoială, mai ales ultimele acțiuni politice ale Președintelui României. Ei bine, societatea românească este victima unor diversiuni dintre cele mai abil puse la cale de guvernanți și Președintele țării, pentru a o dezorienta, pentru a o intimida. Componenții actualei puteri cunosc bine procedeul și îl aplică cu succes până acum.

Foarte bine ar fi ca PSD-ul să dea semnalul „încetării evoluției bolii cronice a diversiunii din societatea românească”, adică a opririi răului, stabilizării și semnalizării că există „speranța” de a se începe și fenomenul de dezvoltare. Căci, dacă ne pierdem speranța, nu mai avem nicio șansă de revenire spre normalitate. Vom rămâne un popor condamnat să suferim.