Aurelia Vasile

## **Doamna Aurelia Vasile:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Problema care face cazul acestei inițiative legislative este o problemă care frământă societatea românească de peste 18 ani. Cred că aceste lucruri ar fi fost mai puțin violente și cu consecințe minore dacă clasa politică ar fi reușit să rezolve această problemă, cum s-a rezolvat, de exemplu, în Ungaria sau în alte țări ale fostului lagăr socialist, în condițiile în care printr-o lege generală au fost rezolvate aceste probleme.

În România am reușit să elaborăm o lege care a nemulțumit și proprietarii și a nemulțumit și chiriașii. Plec prin a spune, dacă vreți, ca un motto la o decizie a CEDO, că nu se poate corecta o nedreptate prin realizarea unei alte nedreptăți. Nu o să spun niciodată nu sunt de acord cu proprietatea. Sunt o persoană care poate în activitatea mea a dezvoltat mai multe activități liberale și o gândire liberală decât multe persoane la acel moment, dar nu pot să privesc ca om de stânga marile probleme care au fost create în societate, în condițiile în care oameni nevinovați, oameni care și-au desfășurat cinstit și activitatea profesională, și desfășurarea vieții civice și sociale, au ajuns ca după 20–30 de ani să se trezească în stradă.

Dacă aceste proiecte de lege la început erau cât de cât echilibrate, în condițiile în care existau compensări pe amândouă părțile, prin modificările ulterioare, mai ales prin modificările la Legea nr. 247, s-a ajuns la niște abuzuri incredibile, în condițiile în care în proporție de peste 90% nu profitau vechii proprietari și, teoretic, numai bandele celor care prin cumpărarea drepturilor litigioase au reușit să invadeze piața imobiliară și să creeze aceste situații incredibile de care avem cunoaștere în această bucățică de timp.

Cred eu că prin amendamentele celor trei grupuri parlamentare, Partidul România Mare, Partidul Conservator și Partidul Social Democrat, dar trebuie să spun că și prin aportul colegilor deputați de la grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal și al Partidului Democrat, în cadrul ședinței comisiei respective au putut să fie echilibrate, cel puțin prin ceea ce raportul prezintă în acest moment, anumite probleme care ar putea să rezolve pentru momentul respectiv marile conflicte din societate privind domeniul imobiliar și condițiile celor care sunt evacuați, fără nicio vină, pentru că nu ei au hotărât acum 30 de ani că trebuie să locuiască în aceste case.

În condițiile în care în România problema imobiliară este cunoscută, este cunoscut deficitul de locuințe care în acest moment ar rezolva cât de cât nu problema celor care sunt evacuați, ci problema familiilor tinere, problemele sociale și alte probleme în societatea românească. Or, nerezolvarea imediată a litigiului dintre chiriași și proprietari ar conduce la ascuțirea și la crearea de alte nemulțumiri.

Problema este atât de importantă încât procurorul general al României a simțit nevoia să se adreseze Înaltei Curți printr-un recurs în explicarea legii, în condițiile în care abuzurile se realizează nu numai, să spunem, prin diverse înțelegeri oculte care se realizează între proprietari și bandele imobiliare, ci de foarte multe ori chiar în sălile de justiție.