Camelia Gavrilă

## **Doamna Camelia Gavrilă:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la perspective și oportunități pentru o educație europeană, la corelații și interferențe necesare între educație, politici de tineret și formare profesională.

Pentru că am parcurs recent un proces electoral, pentru că acesta înseamnă un test vital pentru valoarea democrației și pentru istoria partidelor politice, este momentul să spunem că aspectul electoral trece dincolo de cheia politică și intrăm într-o altă etapă acum, dincolo de tristeți, de resentimente, de analize, de procentaje. Iar această etapă înseamnă deschiderea unor oportunități, unor perspective, pe care trebuie să le ducă mai departe europarlamentarii aleși. Iar în portofoliul acestora trebuie să se afle obligatoriu elemente care țin de dimensiunea europeană a educației, pentru că aceasta este un element care unește și care înseamnă și temeiuri pentru formarea generației tinere, și responsabilitate socială, și mandat pe care îl au în fața Uniunii Europene. O educație solidă, care conferă absolvenților cunoștințe, un orizont științific și cultural, competențe utile pentru profesie, cetățenie activă, dimensiuni culturale și interculturale.

De aceea, declarația politică de astăzi subliniază prioritățile, dar și contextul dificil și anumite elemente pe care trebuie insistat sau de la care trebuie plecat, statistici care nu sunt încurajatoare pentru educația românească și nici pentru educația altor state, întrucât decalaje există, numeroase.

Și aș sublinia faptul că e o rată mare a abandonului școlar; ne situăm pe un loc puțin onorabil legat de ponderea absolvenților de studii superioare; nivelul de cunoștințe reflectat în testele internaționale – evaluările internaționale – este destul de scăzut în zona de comunicare, științe; rată scăzută de angajare a noilor absolvenți; participare scăzută a adulților la programele de formare continuă, de _lifelong learning_ .

De aceea, cred că în agenda europarlamentarilor trebuie să se afle neapărat: susținerea unui buget mult mai consistent pentru România pentru programul educațional Erasmus; finanțare europeană pentru dezvoltarea infrastructurii școlare și alinierea dotării, a resurselor materiale, la standardele europene; schimburi de experiență, formare și dezvoltare de competențe pentru managerii educaționali; implementarea unor mecanisme de recunoaștere reciprocă a diplomelor în spațiul european – pentru că proiectul Universității Europene este foarte important; linii de finanțare pentru programe incluzive – de exemplu, „Masă caldă”, care poate rezolva și problema abandonului școlar.

Problemele legate de educație se asociază și cu cele legate de tineri, în sensul unui grad de ocupare mai ridicat, astfel încât aceștia să aibă o viață profesională și personală împlinită. Însă există o formare profesională în relație cu piața muncii și, pe lângă competențele profesionale, să fie și competențe antreprenoriale, interculturale, multiculturale, pentru o Europă în care România...