Înțeleg rolul opoziției în politică și în Parlament, acela de a critica puterea și acțiunile puterii, acesta fiind unul din mecanismele esențiale ale democrației, însă mă așteptam ca parlamentarii opoziției să aibă mai multă responsabilitate și seriozitate.
Am citit, așa cum spuneam, cu atenție textul moțiunii depuse de dumneavoastră și am remarcat o lipsă totală de argumente raționale, de efort intelectual, care să susțină real cererile regăsite în acest document.
Absența unor fapte și situații concrete este pueril acoperită de un joc pueril, superficial, susținut de abordări mediatice și păreri nefundamentate legal.
Criticile sunt constructive. Criticile sunt constructive în orice democrație consolidată, dar criticile bazate pe acțiuni și fapte reale, și nu pe interese politice meschine, de moment, oarbe în fața unei realități evidente.
Mă așteptam, recunosc, la întrebări punctuale, întrebări care să ceară clarificări ale acțiunilor acelei zile, nu la acuzații fără temei, bazate pe surse și pe opinii mediatice.
Nu pot să închid ochii în fața unui text care trădează o aroganță incredibilă și o indiferență evidentă în fața realității.
Mai remarc încă un fapt. Cred că parlamentarii opoziției uită la un moment dat că de fapt aceasta este o moțiune simplă.
Spun asta pentru că, săturându-se să-mi ceară demisia, ajung să transforme documentul într-o moțiune de cenzură, acuzându-i și incriminându-i, pentru cu totul alte fapte și evenimente, pe mai mulți colegi din Guvern.
Un amalgam de afirmații nefondate, scenarii și ipoteze, această compunere, denumită moțiune, nu conține fapte, realități, evenimente care să fie explicate, ci doar pasaje regăsite în presă.
Potrivit art. 112 din Constituție – și mă refer în special la alin. (2) al acestui articol: „Camera Deputaților sau Senatul poate adopta o moțiune simplă prin care să-și exprime poziția cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.”
Constat că problemele dumneavoastră nu fac referire expresă la corectarea unor fapte sau politici ale ministerului, ci la demiterea sau demisia mea din fruntea instituției.
Curtea Constituțională, de asemenea, a hotărât, prin Decizia nr. 148 din ianuarie 2007, că, în general, controlul parlamentar este fără sancțiune, însă unica excepție când controlul parlamentar are și sancțiune este cea în care acest control se exercită prin moțiunea de cenzură.
Însă trecând deja 11 ani de când dumneavoastră v-ați apărat ministrul de justiție de la acea vreme, Monica Macovei, ați uitat, probabil, să scoateți din textul acestei moțiuni simple paragrafele legate de demitere sau demisie.
Sunt acuzată de mușamalizarea oricărei discuții despre 10 august și de fugă de Parlament.
Țin să vă reamintesc câteva momente în care am prezentat public explicații cu privire la ceea ce s-a întâmplat pe 10 august.
Pe 11 august, în cadrul unei conferințe de presă, am prezentat datele preliminare referitoare la acțiunile din 10 august 2018.
În 19 august, de asemenea, în cadrul unei declarații de presă, am prezentat raportul întocmit pe baza datelor puse la dispoziție de structurile implicate în organizarea și desfășurarea măsurilor de ordine publică la acest protest.
Ați reclamat că raportul a fost ascuns timp de două săptămâni. Însă, pentru ca Ministerul Afacerilor Interne să poată pune la dispoziția parlamentarilor un raport cu caracter clasificat, trebuie îndeplinită o procedură prevăzută chiar de Regulamentul Camerei Deputaților.
În data de 21 august, când am fost prezentă la Comisia pentru apărare din Camera Deputaților, această procedură nu era îndeplinită.
Iar pe data de 22 august, Parchetul ne-a solicitat acest raport. Și l-am pus imediat la dispoziția organelor de anchetă.
Prin urmare, ca să nu fiu acuzată că am diseminat documente care ar putea constitui probe într-un dosar penal, am solicitat Parchetului opinia referitoare la punerea la dispoziție a raportului către Comisiile pentru apărare din Camera Deputaților și din Senat.
Iar în urma răspunsului primit, la data de 30 august, am făcut demersurile pentru a transmite acest document, în cel mai scurt timp, celor două comisii.
Așadar este falsă teza că acest raport a fost ascuns.
Doamnelor și domnilor,
În fața unei singure realități interesele politice ne fac să vedem doar ceea ce ne convine, uitând că pentru aflarea adevărului trebuie să cunoaștem atât efectele, cât și cauzele unui asemenea eveniment.
Și tot aceste viziuni diferite ne fac să ignorăm cel mai important aspect, și anume legalitatea acțiunii forțelor de ordine.
Fiecare poate avea propria reprezentare a acțiunilor din acea seară. Unii au văzut o violență excesivă împotriva Jandarmeriei și un atac asupra unei instituții fundamentale a statului; alții au văzut doar un miting pașnic și o acțiune violentă a jandarmilor.
Nu, pe 10 august 2018 nu a fost un miting pașnic. Dacă ar fi fost așa, lucrurile ar fi decurs ca la toate celelalte mitinguri și proteste, pe care tot Jandarmeria Capitalei le-a gestionat în ultimii ani.
Și aici vreau să fac o precizare. În anii 2017 și 2018 Jandarmeria Capitalei a gestionat 35 de misiuni de ordine publică cu risc ridicat, iar dintre acestea 25 au fost conduse de domnul maior Cazan Laurențiu, același comandant din seara de 10 august.
Chiar dacă inițial s-a dorit ca adunarea publică din data de 10 august să fie una legală, protestul nu a fost asumat de niciuna dintre numeroasele organizații și platforme civice care au inițiat, au susținut și au promovat acest eveniment. Nu a existat vreun organizator care să-și asume răspunderea legal.
Revenind la seara de 10 august, este adevărat că în piață au fost și persoane care nu au făcut violențe, iar unele dintre acestea au avut de suferit în urma intervenției forțelor de ordine.
Pentru tot ce înseamnă abuzuri și încălcări ale legii cei vinovați vor răspunde, așa cum este firesc să se întâmple și cu cei care au lovit jandarmii sau au instigat la violență.
De aceea, chiar dacă moțiunea de astăzi este parte a unui demers politic, voi răspunde la multe întrebări la care și dumneavoastră, dar mai ales oamenii așteaptă răspuns.
Unele aspecte nu pot fi prezentate în acest cadru, pentru a nu interfera cu ancheta procurorilor, dar altele pot fi explicate.
Despre ordinul de intervenție. A trecut o lună de la manifestația din 10 august și constat în textul moțiunii aceeași superficialitate în abordarea legalității intervenției. Doamnelor și domnilor colegi,
În Legea nr. 60 din 1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice nu se vorbește nicăieri de semnarea ordinului de intervenție. Se vorbește însă despre aprobarea prefectului pentru intervenția în forță.
Ce înseamnă „aprobarea”? Înseamnă acordul asupra unei acțiuni.
Iată ce spune art. 19 alin. (1) din legea indicată: „Intervenția în forță va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia, la solicitarea comandantului forțelor de jandarmi, care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice.”
Vă reamintesc ce am declarat pe 19 august, aspect care poate fi confirmat de înregistrarea difuzată de toate televiziunile: „Ora 20. Comandantul acțiunii prezintă prefectului situația, informându-l cu privire la necesitatea unei intervenții pentru restabilirea ordinii publice. În acest context, prefectul își exprimă acordul cu privire la o astfel de acțiune.”
Așadar: „își exprimă acordul”. Nu am declarat că semnează. Și știți de ce? Pentru că aprobarea este cea care generează efecte, și nu momentul materializării acestei aprobări prin documentul intitulat „Ordin de intervenție”.
Raționamentul este simplu. Să nu vă imaginați că, în toate situațiile în care apar forme de violență, autoritățile cu atribuții – Jandarmeria și prefectul – au timpul necesar pentru a sta să redacteze ordinul de intervenție, respectând toate condițiile de formă și conținut. Apoi îl semnează comandantul Jandarmeriei, îl aprobă prefectul, în tot acest timp sperând ca violențele să se oprească, până termină ei de redactat documentul. Nu, în realitate, astfel de decizii se iau în mod operativ.
Dar, dacă prefectul nu este prezent la fața locului, credeți că Jandarmeria așteaptă să vină prefectul de acasă să redacteze acest document, pe care apoi să-l semneze? Sau credeți că prefectul este prezent la fiecare manifestație publică? Dar dacă este una spontană?
Poate că în București prefectul are posibilitatea să se prezinte rapid la fața locului, dar într-un județ unde apare o situație violentă la o distanță de zeci de kilometri de reședința de județ cum credeți că se poate gestiona o atare situație? Se oprește timpul în loc, în așteptarea ordinului de intervenție semnat? (Vociferări.)
Toate acestea sunt prevăzute în lege. Nu trebuie decât s-o citiți.
În sensul acestui raționament și în aplicarea Legii nr. 60/1991, de-a lungul timpului, cel puțin din anul 2010 până în prezent, au fost emise acte subsecvente, la nivel de ordin de ministru, care menționează că ordinul de intervenție poate fi și verbal, iar materializarea sa în scris se face ulterior, în cel mai scurt timp.
Aceste norme interne sunt aplicabile tuturor structurilor implicate în gestionarea unor astfel de evenimente, inclusiv prefecților.
Spre exemplu, cea mai actuală normă subsecventă Legii nr. 60/1991, și care reglementează acest lucru, s-a comunicat instituțiilor prefectului la data de 5 iulie 2018. Prevederea apare într-un articol care spune astfel: „Acțiunea de restabilire a ordinii publice se execută în baza ordinului de intervenție, transmis verbal sau emis în scris de către comandantul acțiunii. Dacă ordinul este transmis verbal, se asigură în mod obligatoriu materializarea acestuia, ulterior, în cel mai scurt timp, într-un document semnat și datat.”
Așadar raportul menționează momentul acelei discuții în jurul orei 20.00. Cum a decurs această discuție, care a fost reprezentarea fiecăruia dintre cei doi, numai cei implicați o pot clarifica.
De asemenea, va fi relevant dacă la această discuție au existat sau nu și alți martori.
Însă, chiar dacă aceste lucruri se cunosc, ele se pot clarifica în cadrul anchetei procurorilor.
Cert este că acela care a condus acțiunea jandarmilor a avut reprezentarea că a primit acel acord.
În acest sens, în intervalul 21.00–22.00 sunt efectuate în mod repetat avertizări și somații pentru încetarea manifestărilor violente. Pentru a permite persoanelor prezente să poate părăsi piața în jurul orelor 21.00–21.15 se redeschide circulația metroului în Piața Victoriei.
În tot acest timp, agresiunile asupra cordonului de jandarmi continuă, iar în jurul orei 22.00 se face o ultimă somație, însă nu se inițiază o intervenție pentru restabilire, apreciindu-se în continuare că lucrurile se vor calma în cele din urmă și nu va fi nevoie de o astfel de intervenție în forță.
Însă pentru a clarifica momentul intervenției în forță, haideți să vedem ce prevede alin. (2) al aceluiași art. 19 din Legea nr. 60/1991.
Alineatul (2) art. 19: „Aprobarea intervenției în forță nu este necesară în cazul în care asupra forțelor de ordine se exercită violențe care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanții pregătesc sau au comis o faptă ilegală.”
Asta înseamnă că, în momentul în care cei doi jandarmi au fost, practic, călcați în picioare, existând un pericol iminent asupra integrității lor corporale, declanșarea intervenției în forță era legală, chiar și fără aprobarea prefectului.
Așadar dacă în jurul orei 20.00 comandantul acțiunii începe procedura prevăzută de art. 19 alin. (1), adică cea care prevede acordul prefectului, decizia de intervenție o ia după momentul agresiunii asupra celor doi jandarmi, având și acoperirea legală conferită de art. 19 alin. (2).
De aceea, raportat la momentul intervenției, nu are importanță, din punct de vedere juridic, când a semnat prefectul acel ordin, singurul aspect relevant fiind doar acela că semnarea sa certifică existența acelui acord inițial în jurul orei 20.00.
În aceste condiții, intervenția pentru restabilirea ordinii publice are o dublă acoperire juridică: aprobarea prefectului și reacția la actele de violență ce au pus în pericol iminent viața sau integritatea corporală a unor jandarmi.
Despre CNCAOP – Centrul Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică. S-a încercat insistent să se responsabilizeze ministrul, fie că a condus CNCAOP, fie că nu a condus CNCAOP. Și aici lucrurile sunt foarte simple. Iar răspunsul se regăsește tot în lege.
Actul normativ care reglementează cadrul juridic este Hotărârea de Guvern nr. 1.152 din 2014 privind organizarea, funcționarea și compunerea Centrului Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică. Acest centru ar fi putut fi convocat fie anterior evenimentelor, în faza de organizare a misiunii, fie în timpul manifestației.
De ce nu a fost convocat CNCAOP anterior manifestației publice? Pentru că informațiile oficiale care au existat anterior acestei manifestații nu indicau un pericol deosebit la ordinea constituțională sau la stabilitatea socială, economică sau politică, așa cum este prevăzut în lege.
Analiza acestor informații a fost realizată de secretarul de stat care coordonează ordinea publică și care în acele zile se afla la comanda ministerului.
Tot acesta a solicitat informații și de la serviciile partenere. Informațiile din surse deschise și cele de la serviciile partenere indicau riscul unor violențe punctuale, dar nu vă imaginați că menționau posibilitatea apariției unor situații cu adevărat grave, care ar fi putut fi, spre exemplu: prezența unor grupuri sau facțiuni cu pregătire paramilitară; existența unor planuri bine definite de pătrundere în Guvern sau de preluare prin forță a unor obiective prioritare ale statului; ori alte asemenea elemente care ar fi putut reprezenta un nivel deosebit de risc.
Acest fapt a conturat decizia de a trata acest miting ca unul cu risc asupra ordinii publice, și nu asupra ordinii constituționale.
De aceea nu s-a impus convocarea CNCAOP anterior mitingului, ci numai a organismelor care în general se ocupă de gestionarea unor mitinguri, proteste, adică Ministerul Afacerilor Interne și autoritățile locale.
În acest context, se pune întrebarea: de ce a fost nevoie de aducerea unor forțe suplimentare din alte județe? Se realizează acest lucru pentru că, din surse deschise, se contura o manifestație cu un număr foarte mare de participanți și erau semnale de radicalizare a mesajelor în sensul promovării violenței.
De ce nu a fost convocat CNCAOP în timpul manifestației publice? Chiar dacă evenimentele au reliefat aspecte de violență gravă, violența nu s-a generalizat la nivelul întregului oraș sau și în alte județe.
Pe de altă parte, convocarea acestui organism, dacă situația o impunea, ar fi generat măsuri de instituire a stării de alertă sau a stării de urgență, după caz.
Acest tip de măsuri ar fi impus reducerea drepturilor cetățenești și creșterea autorității forțelor de ordine. S-ar fi putut impune inclusiv restrângerea drepturilor de manifestare sau liberă exprimare.
Vă informez că starea de alertă într-un singur județ sau în municipiul București se decide de prefect, ministrul afacerilor interne putând lua astfel de decizii numai dacă situația s-ar fi întâmplat în mai multe județe.
În ceea ce privește starea de urgență. Aceasta se decide de președintele țării, la propunerea ministrului afacerilor interne.
Așadar nu avem o astfel de situație, fapt pentru care convocarea CNCAOP în acea noapte nu se justifica.
Din datele pe care colegii din minister mi le-au prezentat, CNCAOP nu a fost activat niciodată în timpul desfășurării unei anumite situații de risc asupra ordinii publice.
Despre punctul de comandă din Piața Victoriei. Acel punct de comandă avea două zone: cea operativă, unde se dădeau
ordinele privind acțiunile jandarmilor, situată în acel autobuz, în curtea Guvernului, și cea în care stăteau reprezentanții instituțiilor cu rol colateral misiunii, adică cei la care se putea apela pentru situații punctuale, conform competențelor acestora. Acolo erau reprezentanții Primăriei, Prefecturii, Poliției.
În acel autobuz sunt prevăzute doar patru locuri, pentru zona celor cu rol colateral în astfel de misiuni, așa că această componentă a fost amenajată special, într-o cameră, în sediul subunității de jandarmerie care asigură paza Guvernului. Această locație este situată în spatele clădirii Guvernului.
Decizia privind această locație s-a luat cu o zi înainte de manifestație, de comun acord cu reprezentanții instituțiilor care participau acolo.
Pe de altă parte, nici nu era necesară prezența acestor decidenți în zona operativă, unde se transmiteau ordinele militare către diversele elemente din dispozitiv, pentru că nici prefectul, nici viceprimarul și nici ceilalți nu puteau interveni peste decizia comandantului acțiunii.
Spre exemplu, prefectul avea un rol doar dacă se ajungea la nevoia unei intervenții de restabilire a ordinii publice, nu în vreun alt moment, pentru că așa prevede legea.
Din datele oferite de Jandarmerie, în acea locație situată în spatele clădirii Guvernului s-a asigurat un flux informațional, constând în legături radio prin TETRA, acces la imaginile din Piața Victoriei, de la camera video gestionată de Poliția Locală a Municipiului București, și acces TV.
S-a vehiculat că acești oameni au fost izolați acolo. Nimic mai fals. În acea locație se prezenta periodic comandantul misiunii, se discutau aspecte ale desfășurării misiunii sau elemente privind dinamica din piață.
Pe de altă parte, nimic nu-i putea împiedica pe cei prezenți acolo, dacă simțeau nevoia, să meargă în zona din fața Guvernului, să aibă propria proiecție asupra situației reale din teren.
Despre utilizarea gazelor lacrimogene. Substanțele iritantlacrimogene sunt prevăzute în dotarea Jandarmeriei. Utilizarea lor pentru respingerea unor atacuri sau îndepărtarea unor persoane violente este o alternativă mai puțin dură față de folosirea bastoanelor sau tonfelor, aflate, de asemenea, în dotarea jandarmilor.
Singurele metode care nu implică contact fizic sunt substanțele iritant-lacrimogene și tunurile cu apă. Acestea se utilizează peste tot în lume de forțele de ordine.
I-am auzit pe mulți spunând că trebuiau adoptate măsuri mai blânde, și nu acele gaze lacrimogene.
Care ar fi fost acele măsuri mai blânde ale jandarmilor? Să stea fără reacție la agresiunile constante exercitate asupra lor sau să se dea la o parte?
Eu vă asigur că Jandarmeria nu s-ar fi dat la o parte nici dacă în spatele lor era Palatul Cotroceni sau Palatul Parlamentului.
Și mai este un element important. Substanțele iritantlacrimogene au fost folosite doar după momentul când s-a forțat efectiv intrarea în clădirea Guvernului, pentru a respinge acel atac.
Despre imposibilitatea izolării persoanelor violente. S-a vehiculat, în mod constant, în opinia publică că jandarmii nu au oprit persoanele cunoscute ca făcând parte din galeriile de fotbal să intre în piață. Cum se face însă că nicio filmare, fie a televiziunilor prezente în piață, fie a vreunuia dintre
participanți, nu surprinde vreun grup de suporteri venind spre Piața Victoriei?
Răspunsul este simplu, iar eu l-am prezentat încă din data de 19 august. Venirea în piață a acestor persoane nu s-a făcut grupat, așa cum vedem acele galerii când se deplasează spre stadioanele de fotbal. Venirea lor s-a făcut individual, iar raportul întocmit de minister menționează acest lucru, precum și dinamica pe care aceste grupuri de persoane o au în mulțime.
S-a spus apoi: de ce nu au fost izolați acești huligani de restul manifestanților și extrași de acolo?
Ușor de spus din fața televizorului sau dintr-un platou de televiziune. Greu de făcut în fața unei mase de oameni care, în mare parte, s-a lăsat antrenată în acele acte de violență.
Iar cei care au avut grijă să încurajeze, să instige la violențe sau să manipuleze, fie și prin acele proiecții laser cu îndemnuri la revoluție, ar trebui să dea și ei explicații asupra acțiunilor lor.
A fost evident că, față de protestul din februarie 2017, participanții pașnici din piață nu s-au delimitat de elementele care se manifestau violent.
Într-o intervenție publică comandantul acțiunii declara că, inclusiv la momentul când a decis trimiterea acelui dispozitiv de jandarmi pentru a ajuta colegii din poliție, a ales un traseu situat prin mijlocul pieței, acolo unde nu existau violențe din partea manifestanților. Însă inclusiv pe acolo, imediat ce jandarmii își fac un traseu prin mulțime, sunt agresați de participanții la manifestație.
Despre intervenția pentru restabilirea ordinii publice. Este regretabil că acțiunea în forță a Jandarmeriei a afectat și oamenii pașnici din piață.
Am spus-o și o repet. Îmi prezint scuze față de cei care au avut de suferit în acea seară.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.