Maria Ciocan

## **Doamna Maria Ciocan:**

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Revendicarea oficialã a fostului suveran al României Ñ Mihai I Ñ vizeazã **Castelul Peleº** ºi **Peliºorul,** precum ºi multiple alte imobile ºi terenuri. În urma acestor solicitãri, avalanºa restituirilor a cuprins întreaga þarã, astfel încât acest exemplu a fost însuºit cât se poate de repede ºi de alþii. De exemplu: la Hunedoara o bucureºteancã a cerut **Castelul Corvineºtilor.** Maria ªtirbei, rezidentã în Franþa, ºi ªerban Cantacuzino cer **Castelul Dãrmãneºtilor.** Castelul de la Criº este revendicat de familia Bethlen. Anton Habsburg, din Australia, doreºte sã preia **Castelul Bran** . Traian Bãdilã, din Capitalã, doreºte un teren din centrul oraºului ClujNapoca, unde s-a construit un adãpost special de protecþie civilã, denumit adãpost antiatomic.

Familia deputatei Mona Muscã revendicã sediul Poliþiei rutiere sau Catedrala Micã din centrul municipiului. Conace, castele, cinematografe, stadioane, cazinouri, ºcoli, hoteluri, magazine universale, pãrþi din aeroport, fabrici de bere, mori, ba chiar ºi catedrale, toate se revendicã. Prefecturile din întreaga þarã sunt asaltate cu sute de cereri, iar sumele vehiculate sunt de ordinul milioanelor de dolari. Chiar dacã ne place sau nu, trebuie sã reamintesc faptul cã regele Carol I, în momentul intrãrii în þarã, a adus cu el un geamantan.

Bunicii ºi pãrinþii noºtri au fost cei care au muncit ca sã înalþe tot ceea ce revendicã azi ex-regele Mihai ºi asta cu toate cã din þarã nu a plecat tocmai cu mâna goalã, dacã ne gândim la cele 42 de tablouri, ca sã nu mai punem la socotealã ºi celelalte valori înghesuite bine într-o garniturã de tren. Sunt de acord sã-i fie asigurat un trai decent ºi sã se bucure de privilegiile pe care legea le acordã unui fost ºef de stat, însã de aici ºi pânã la a fi împroprietãrit cu aceste vestigii ce þin de însuºi sufletul românesc este o cale lungã. De fapt, stau ºi mã întreb: ce-a fãcut acest om ca sã merite toate acestea? A trimis o telegramã lui Hitler, asigurându-l de devotamentul sãu. L-a arestat pe mareºalul Antonescu ºi l-a predat ruºilor, refuzând sã-i semneze graþierea. A capitulat necondiþionat România, oferind-o pe tavã ruºilor, deºi existau multiple variante de obþinere a unor condiþii mai bune. A lãsat în prizonierat aproape 135.000 de soldaþi ºi ofiþeri români, majoritatea murind în Siberia, iar în 1947 a abdicat, semnându-ºi declaraþia cu propria mânã.

Având în vedere aceste lucruri ar trebui sã ne gândim ºi la þãranul român cãruia i-a fost luate din ºurã boii, vacile, caii, cãruþele, plugul ºi câte alte lucruri. Noi toþi am fost vitregiþi într-un fel sau altul de regimul trecut, dar nu ne-am îmbulzit sã ne înfruptãm din visteria þãrii, de altfel, ºi aºa goalã. Consider cã aceste probleme se pot rezolva printr-o singurã metodã ºi anume prin vocea poporului. Într-o problemã atât de importantã în care se pune în joc viitorul economic al þãrii pe mai mulþi ani, cred cã este necesarã realizarea unui referendum. Poporul este cel care a suferit, într-adevãr, ºi atunci ºi care, de fapt, va suferi ºi de acum înainte ºi tocmai de aceea trebuie sã-i acordãm dreptul de a-ºi decide viitorul. Vã mulþumesc.